Fii recunoscătoare și viața ta va fi luminoasă

Fii recunoscătoare și viața ta va fi luminoasă – Toate am auzit deseori aceste cuvinte, dar ni s-au părut un sfat prețios și tendențios uneori. În spatele lor se ascunde însă un adevăr profund, pe care psihologii îl probează astăzi și îi confirmă valabilitatea.

Scriitorul englez G. K. Chesterton a spus la un moment dat: „Aș spune că mulțumirile sunt cea mai înaltă formă de gândire, iar recunoștința este fericire dublată de uimire”. Cuvântul „recunoștință” vine de la „a recunoaște, a admite ceva, a cunoaște din nou”. Iar sinonimul său, „gratitudine”, vine din latinescul „gratia”, care, în funcție de context, se traduce prin „grație, recunoștință, mulțumire”.

Niciodată această virtute nu a fost la îndemâna oamenilor, dar în timpurile noastre consumeriste pare a fi o trăsătură care ne diminuează. De obicei, ne concentrăm pe ce ne lipsește, pe ceea ce alți oameni au și noi nu, în timp ce recunoștința înseamnă să apreciem ce avem deja. Când suntem recunoscători, admitem că binele din viața noastră a venit din afară și nu se află sub controlul nostru.

Mai mult, recunoștința nu este o tehnică sau o stratagemă, ci o dispoziție sau un comportament moral rafinat. Poeții au definit-o ca „memoria inimii” (Jean Massieu), „memoria morală a omenirii” (Georg Simmel) și „regina virtuților” (Cicero).

Uneori oamenii confundă senzația de a fi îndatorat cuiva cu recunoștința. Dar îndatorarea este o obligație bine definită și restrictivă a beneficiarului de a recompensa pe binefăcător. Spre deosebire de recunoștință, îndatorarea îl poate face pe beneficiar să-l disprețuiască pe binefăcător.

De asemenea, recunoștința trebuie deosebită de apreciere, care este recunoașterea calităților unei persoane sau ale unui lucru, dar căreia îi lipsește dimensiunea de minune, uimire sau umilință care fac esența recunoștinței.

Astăzi, știința începe să fie de acord cu Cicero. Multe studii leagă recunoștința de o mulțumire crescută, de motivație și energie. Oamenii recunoscători domn bine și au o sănătate bună. Recunoștința reduce stresul și tristețea. De asemenea, acești oameni sunt mai implicați în mediul în care trăiesc, se preocupă să crească și să învețe mereu, se acceptă pe sine și au un simț puternic al sensului vieții și al scopului lor în viață. Mai mult, recunoștința îi conectează pe oameni în rețele sociale suportive și calde. Ea este fundamentul oricărei societăți în care oamenii au grijă unii de alții fără a fi constrânși sau stimulați.

Suntem toți legați între noi

Atunci când omagiem ceva din afara noastră, recunoștința ne ajută să ne conectăm nu numai cu ceva mai mare și mai important decât noi, ci și cu ceva bun. Astfel, putem deschide ochii spre miracolul vieții. Recunoștința produce și amplifică stări psihice pozitive precum bucuria, liniștea interioară, conștiința de sine, entuziasmul și empatia și inhibă emoțiile dureroase (anxietatea, însingurarea, regretul și invidia). Toate acestea se întâmplă deoarece recunoștința deschide o perspectivă mai largă, mutându-ne atenția de la ce ne lipsește la tot ce ne-a fost oferit și dăruit în viață, inclusiv la faptul că suntem vii. Pentru că ne face să ne uităm în exterior, recunoștința ne permite să nu trăim doar pentru noi însene, ci pentru că viața este frumoasă și este un dar. Din acest motiv Cicero a descris gratitudinea drept cea mai înaltă virtute.

Estul se întâlnește cu Vestul

Toate religiile, atât cele occidentale, cât și cele orientale, pun mare accent pe recunoștință. Poate că merită ca, din când în când, să ne oprim din ce facem și să ne gândim că virtutea poate fi din nou la modă. Un exercițiu util și care poate fi făcut zilnic este următorul: ia pauză 10 minute și gândește-te la lucrurile bune care ți s-au întâmplat peste zi. Dacă nu au fost evenimente, fii recunoscătoare că ești vie, sănătoasă, întreagă, cu un acoperiș deasupra capului. Vei vedea cum în câteva săptămâni starea ta de spirit va fi mai luminoasă și mai liniștită. În plus, bucuria ta îi va contamina și pe alții și vei răspândi în jur sentimente de bine și pace. Poate că acesta este cel mai frumos cadou pe care-l poți face celor dragi acum, în ajun de sărbătoare.

Citește și:

• Regretele, antrenament de rezistenta pentru psihic
• Ambiție sau obrăznicie, bun simț sau tupeu? Cum ne educam copiii
• Diferența de vârstă și armonia în cuplu

Articol preluat din ediția de decembrie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Dana Verescu
Foto: pixabay.com