Despre credința că undeva în Universul ăsta mare există și alte ființe inteligente, în afară de noi, oamenii, am mai vorbit. N-am vorbit însă despre aceia care, în sprijinul afirmației că există extratereștri, aduc ca dovezi chiar întâlnirile cu ei.
În 1972, astronomul și ufologul J. Allen Hynek a încercat să aducă rigoare științifică și în ufologie (privită mai degrabă ca literatură SF decât ca o cercetare serioasă) catalogând tipurile de întâlniri cu obiecte/ființe din Univers. Acestea sunt: ♦ de gradul I (OZN este zărit la o distanță sub 150 de metri) ♦ de gradul II (obiectele lasă urme detectabile – pe sol, pe plante, asupra oamenilor, în aparatura electronică ♦ de gradul III (apar și ocupanții obiectelor zburătoare) și ♦ de gradul IV (pământenii sunt răpiți de ocupanții OZN-urilor). Ei bine, în decursul vremii și… al scrierilor despre vizitele extratereștrilor la noi, au avut loc, se pare, și câteva întâlniri de gradul III, suspectate cele mai multe de a fi fost rodul imaginației celor implicați, dar probe de la fața locului ridică totuși semne de întrebare.
Roswell după 70 de ani
În iulie 1947, lângă localitatea Roswell (Arizona) s-ar fi prăbușit un OZN și, mai mult, unul dintre „piloți“ ar fi fost găsit mort și era disecat. A circulat atunci și un filmuleț în care putea fi văzut extraterestrul pe masa de autopsie. S-au scris de-atunci mii de articole, filmulețul a fost declarat făcătură, s-au realizat documentare și conferințe, pro și contra celebrei întâlniri de gradul III. Una peste alta, Roswell a rămas celebru, acolo existând un muzeu al ufologiei și sute de magazine pentru turiștii dornici să aibă o amintire de la locul faptei. Chiar dacă întâlnirea este privită astăzi cu un real scepticism, există totuși semne de întrebare. După mai mulți ani de la eveniment, un fost oficial al Pentagonului, colonelul Philip J. Corso, mărturisea public că, la vremea aceeea, cele mai noi tehnologii ale armatei ar fi fost de origine…extraterestră. Armura corporală Kevlar, laserele, circuitele integrate de cipuri ar fi fost inspirate de tehnologia extraterestră descoperită pe naveta prăbușită în Roswell. În chip bizar, Corso a murit la scurt timp după aceste declarații, în urma unui atac de cord.
Lunganii de la Voronej
La finele lunii septembrie 1989, agenția ITAR TASS din URSS anunța că, pe 27 ale lunii, un obiect zburător neidentificat aterizase în parcul central din orașul Voronej, în jurul orei 18.30. Martorii oculari, majoritatea copii, dar și adulți, printre care se numărau și câțiva milițieni, au declarat că în mijlocul parcului a aterizat un OZN de formă sferică, nu foarte mare. Mulțimea s-a strâns de jur împrejur, privind cu groază și curiozitate cum din „navă“ coboară trei ființe cu cap mic, dar înalte de aproape trei metri, îmbrăcate în costume argintii. Un băiețel a țipat, ființele și-au îndreptat atenția spre el și de aici s-au declanșat panica și busculada. Iar nava a dispărut ca și cum n-ar fi fost vreodată acolo. Oficial, s-a vorbit despre descoperirea la fața locului a unor bucăți de rocă mai neobișnuită. A apărut un ofițer la televizor, care a declarat că mai trebuie făcute cercetări, după care s-a așternut, conform stilului sovietic, tăcerea. Evenimentul din Voronej rămâne însă de referință pentru istoria întâlnirilor de gradul III.
Omuleții de pe Bobeica
Este un deal în apropiere de Bistrița, cunoscut pentru faptul că în 1979 s-au oprit aici două nave extraterestre. Un grup de copii care se juca într-o zonă numită Cripta Grofului a observat, pe înserate, două forme luminoase care au aterizat. Au văzut mai apoi că din ele au coborât câțiva omuleți (să le spunem astfel) îmbrăcați în costume argintii, care s-au apucat să meșterească la baza navelor. Copiii, curioși, s-au apropiat, iar omuleții, auzindu-i, nu se știe cum au urcat înapoi în navă și au dispărut. Să fie doar o poveste? Urmele de la sol, iarba din care părea că fusese pur și simplu extrasă clorofila, desenele copiilor martori care, separat, au desenat aceleași nave și, mai ales, tăcerea lăsată după eveniment (nici presa, nici autoritățile comuniste nu au scos o vorbuliță despre omuleții de pe dealul Bobeica) dovedesc că a fost acolo ceva-ceva.
Turnul Diavolului
Unul dintre cele mai gustate pelicule SF din toate timpurile rămâne Întâlnire de gradul trei (1977), în regia lui Steven Spielberg. În film, o jumătate de Americă vine, ca trasă cu ața, la Turnul Diavolului (un vulcan stins din Wyoming, declarat monument al naturii în 1906) pentru a lua parte la întâlnirea întâlnirilor: primul contact cu o civilizaţie extraterestră.
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.20/19.05.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: 123RF