Cand e noroc si cand e ghinion? Ambele sunt subiective, sunt interpretarile tale dictate de pozitia din care privesti situatia. Si dictate de faptul ca lucrurile, oricum, nu raman pe loc, deci ce ti se parea saptamana trecuta ceasu’-rau-pisica-neagra, astazi poate ti se pare un castig.
Ce vreau eu sa-ti spun in continuare este sa nu crezi in ghinion. Pentru ca nu faci decat sa-ti antrenezi mintea sa selecteze ghinionul din situatiile de viata in care te afli. Sa-ti dau un exemplu: acum un an, mi-a taiat calea un mare ghinion. Cel putin, asa l-am vazut atunci si eram convinsa ca marele ghinion asa va ramane. Un mare ghinion.
Si totusi a trecut un an, iar pisica neagra pe care am calcat-o atunci pe coada a naparlit. Mai mult decat atat, privind retrospectiv, pot spune ca intamplarea a insemnat pentru mine, de fapt, un mare noroc. Ca acea intamplare n-a stat pe loc, ci s-a sucit, s-a transformat, s-a lasat influentata de tot restul intamplarilor din viata mea si a devenit mai intai benigna, iar apoi de-a dreptul productiva si efervescenta.
Pot spune acum ca, atunci cand am judecat situatia, m-am grabit, m-am gandit doar la momentul acela, pe care il consumam, n-am dat atentie gandului la ziua de maine. Or, asta e marele secret care face din ghinion un aliment atat de perisabil! Ziua de maine! Sa nu crezi in ghinion! Poate spui ca tu oricum nu crezi, dar gandeste-te de cate ori te trezesti fara chef, de cate ori nu dai o sansa dupa-amiezii, serii, doar pentru ca ti-ai propus de la prima inghititura din cafeaua de dimineata ca va fi o zi proasta.
Cand spui „nu am chef azi”, de fapt crezi in ghinion. Dintre toate parafrazele de genul „Esti ceea ce vezi”, „Esti ceea ce mananci”, „Esti prietenii cu care iesi”, cea mai corecta mi se pare „Esti ceea ce crezi”. Singurele care pot, intr-adevar, sa te transforme, sunt convingerile tale. Nu lucruri auzite, nu pareri imprumutate temporar.
Totul are un talc, ramane sa-l descoperi si sa ai o zi frumoasa de dimineata. Cum imi aparea si mie vinerea trecuta. Dar, seara, ceasu’-rau-pisica-neagra mi-au pus gand nebun. Si mi-au ridicat masina din parcare. Pe motiv de parcare oblica intr-un loc unde, regulamentar, era sa parchezi in aliniament la trotuar.
Iti inchipui toate scenariile cu care m-am alimentat in timp ce cautam masina la ora noua seara, intr-o zona destul de rau famata, iar masina, nicaieri. Cat m-a costat sa recuperez autoturismul prizonier in Aleea Matelotilor? Noua milioane jumate. Mda… Ghinion ca mi-au ridicat-o! Noroc ca nu mi-au furat-o! Pune-ti in cap si asa o sa fie, ca norocul si-l face omul cu mintea lui.
Citeste si:
