Prăjitura adorată de generații întregi de români a ajuns în topul deserturilor din lume, alături de Pavlova și cheesecake-ul japonez

Nu are un nume exotic și nici nu este una dintre creațiile sofisticate apărute în laboratoarele moderne de cofetărie. Cu toate acestea, amandina, prăjitura cu blat de cacao, sirop aromat și cremă bogată de ciocolată, continuă să atragă atenția chiar și dincolo de granițele României.

Desertul cunoscut de generații întregi de români a fost inclus de TasteAtlas într-o selecție internațională dedicată prăjiturilor emblematice și locurilor în care acestea pot fi savurate. Amandina apare astfel în același univers gastronomic cu deserturi cunoscute la nivel mondial, precum Pavlova, cheesecake-ul japonez și tradiționalele prăjituri cu mere din spațiul german.

Pentru publicul din România, vestea are și o puternică notă nostalgică. Amandina nu este doar un desert de cofetărie, ci una dintre acele prăjituri care evocă duminicile petrecute în familie, vitrinele cofetăriilor de cartier și micile momente de sărbătoare din copilărie.

Amandina, desertul românesc remarcat de TasteAtlas

TasteAtlas, platformă internațională dedicată preparatelor tradiționale și culturii gastronomice, prezintă amandina drept o prăjitură românească de ciocolată, alcătuită din patru elemente principale: blat, sirop, cremă și glazură.

Potrivit descrierii publicate de platformă, blatul este realizat în mod obișnuit din ouă, zahăr, făină, ulei și cacao, iar crema conține unt, cacao, ouă, zahăr și vanilie. Siropul este aromat cu rom, iar glazura este preparată, în funcție de rețetă, din ciocolată și smântână pentru frișcă. TasteAtlas precizează însă că există numeroase variante, astfel că ingredientele și proporțiile pot diferi de la o cofetărie la alta.

Într-un clasament actualizat în iunie 2026, amandina ocupă prima poziție între prăjiturile românești incluse de TasteAtlas și are un scor de 3,8 din 5. Platforma avertizează că astfel de ierarhii sunt construite pe baza evaluărilor publicului și nu trebuie interpretate drept o concluzie definitivă asupra gastronomiei mondiale.

Amandina apare și în clasamente regionale. Într-o selecție dedicată prăjiturilor de ciocolată din sud-estul Europei, desertul românesc se află pe locul al doilea, iar într-un top mai larg al prăjiturilor din aceeași regiune ocupă locul al patrulea.

Prezența sa în astfel de selecții contribuie la vizibilitatea internațională a unui desert pe care românii îl consideră de mult timp familiar. Amandina nu este prezentată ca o noutate, ci ca o prăjitură reprezentativă pentru cofetăria tradițională românească.

De ce gustul amandinei este atât de ușor de recunoscut

Secretul amandinei stă în contrastul dintre componente. Blatul de cacao este suficient de dens pentru a absorbi siropul, dar trebuie să rămână aerat. Crema aduce consistență și intensitate, iar glazura formează stratul lucios care dă prăjiturii aspectul său inconfundabil.

Siropul aromat cu rom este unul dintre elementele care diferențiază amandina de alte prăjituri cu ciocolată. El oferă textura umedă și gustul puternic asociat cu rețetele clasice. În variantele destinate copiilor sau celor care evită alcoolul, romul este înlocuit frecvent cu esență sau aromă alimentară.

Prăjitura este, de regulă, tăiată în bucăți dreptunghiulare și decorată cu puțină cremă și cu un element subțire din ciocolată. TasteAtlas menționează că amandina este întâlnită în cofetăriile românești încă din anii 1960, perioadă în care desertul a devenit tot mai răspândit.

De-a lungul timpului, rețeta a fost adaptată. Unele cofetării folosesc creme mai ușoare, altele păstrează compoziția bogată pe bază de unt. Glazura poate fi fină și fluidă sau mai densă, apropiată de un fondant cu cacao. Există și versiuni de casă în care blatul este tăiat în două sau trei straturi, iar crema este distribuită între acestea.

Dincolo de diferențele de tehnică, amandina rămâne ușor de recunoscut. Este intensă, însiropată, dulce și profund legată de gustul cofetăriilor tradiționale.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de TasteAtlas (@tasteatlas)

O prăjitură asociată cu duminicile în familie

Pentru mulți români, amandina nu este doar un produs cumpărat de la cofetărie. Ea face parte dintr-un ritual afectiv, legat de aniversări, vizite, mese de duminică și plimbări prin oraș.

Înainte ca vitrinele să fie ocupate de entremeturi, mousse-uri aerate și deserturi cu ingrediente exotice, amandina se număra printre cele mai căutate prăjituri, alături de savarină, ecler, cremșnit sau jofră. Era suficient de festivă pentru a fi oferită musafirilor și suficient de accesibilă pentru a transforma o după-amiază obișnuită într-un mic răsfăț.

Această asociere cu trecutul explică de ce desertul continuă să fie cumpărat chiar și într-o perioadă în care preferințele s-au diversificat. Gustul său poate funcționa ca o capsulă culinară a timpului. Prima înghițitură readuce în memorie aroma de rom, crema densă și glazura care se lipea ușor de linguriță.

Nostalgia nu este însă singurul motiv pentru care amandina rezistă. Combinația de cacao, ciocolată și blat însiropat rămâne atrăgătoare pentru iubitorii deserturilor intense. În plus, prăjitura poate fi ușor împărțită în porții și se păstrează bine la rece, ceea ce a făcut-o practică atât pentru cofetării, cât și pentru mesele festive.

Cum se diferențiază de alte deserturi celebre

Pavlova este cunoscută pentru baza crocantă de bezea, interiorul moale, frișca și fructele proaspete. Cheesecake-ul japonez se remarcă prin textura foarte aerată, obținută prin combinarea cremei de brânză cu ouă bătute. Prăjiturile germane cu mere pun accentul pe fructe, aluat fraged sau blat pufos și condimente precum scorțișoara.

Amandina se află la polul opus din punct de vedere al texturii. Este umedă, densă și intensă, construită în jurul gustului de cacao și al siropului aromat. Nu caută lejeritatea, ci bogăția.

Tocmai această identitate clară o ajută să rămână memorabilă. Într-o selecție internațională, amandina nu seamănă cu deserturile lângă care este prezentată, iar diferența devine un avantaj. Ea vorbește despre o altă tradiție a cofetăriei, una în care siropul, crema de unt și glazura de cacao joacă rolurile principale.

TasteAtlas include amandina și între cele mai apreciate deserturi cu ciocolată din România, precum și în clasamentele regionale ale Europei de Sud-Est. În același timp, platforma arată că evaluările se pot modifica pe măsură ce sunt adăugate noi voturi.

Prin urmare, nu este vorba despre un titlu oficial sau despre un premiu acordat de un juriu gastronomic, ci despre o formă de recunoaștere bazată pe popularitate și pe interesul publicului pentru preparatele tradiționale.

Cât de veche este, de fapt, amandina

În jurul originii amandinei circulă mai multe povești. Numele este apropiat de termenul francez „amandine”, folosit pentru preparate cu migdale, iar influența cofetăriei franceze asupra deserturilor românești este bine cunoscută. Cu toate acestea, nu există suficiente surse istorice accesibile care să demonstreze că actuala amandină românească ar proveni direct dintr-o anumită rețetă franceză.

Varianta cunoscută astăzi în România este asociată mai ales cu cofetăriile din a doua jumătate a secolului al XX-lea. TasteAtlas indică anii 1960 drept perioada din care prăjitura a devenit populară în cofetăriile românești.

Este posibil ca standardizarea rețetelor profesionale să fi contribuit la răspândirea unui gust relativ asemănător în mai multe orașe. Totuși, fără documente culinare precise, afirmația că amandina a fost creată într-un anumit an sau într-o anumită cofetărie ar trebui tratată cu prudență.

Cert este că prăjitura s-a integrat profund în cultura urbană românească. A fost preparată pe scară largă, a devenit recognoscibilă prin forma și decorul său și a rămas în vitrine chiar și după apariția unor generații noi de deserturi.

De ce amandina continuă să fie iubită

Amandina a supraviețuit schimbărilor de gust tocmai pentru că nu încearcă să devină altceva. Chiar dacă rețeta poate fi reinterpretată, publicul se așteaptă în continuare la aceleași repere: blat de cacao bine însiropat, cremă consistentă și glazură lucioasă.

Pentru generațiile mai în vârstă, este un desert al amintirilor. Pentru cei mai tineri, poate fi o descoperire a cofetăriei clasice românești. Iar pentru turiștii străini, amandina oferă o introducere accesibilă într-o categorie de deserturi locale mai puțin cunoscute în afara țării.

Includerea sa în selecțiile TasteAtlas nu schimbă povestea prăjiturii, dar îi oferă o vitrină mai mare. Lângă Pavlova, cheesecake-ul japonez și alte deserturi emblematice, amandina își ocupă locul prin gustul său puternic și prin legătura cu memoria afectivă a românilor.

Nu este cea mai delicată prăjitură și nici cea mai modernă. Este însă una dintre cele mai ușor de recunoscut. Iar într-o lume gastronomică în care deserturile devin tot mai elaborate, amandina demonstrează că o rețetă familiară poate rămâne relevantă tocmai prin fidelitatea față de propria identitate.

Pentru cele mai importante articole cu și despre TINE, te așteptăm pe canalul nostru de WhatsApp Femeia.ro, dar și pe Tik Tok! Acolo vei afla sfaturi și trucuri interesante în exclusivitate, dar și cele mai interesante știri de pe site, direct pe telefonul tău!