Prima noastră întâlnire a fost o plimbare într-o după-amiază târzie de septembrie, acum trei ani. Mi-ai adus în dar o vedere cu marea. Fuseseși plecat, te gândiseși la mine, iar eu am știut în acea clipă că ne vom înțelege unul pe celălalt cum nu o făcuserăm până atunci. Fără să ne dăm seama, am trasat amândoi prima regulă (oare singura?) a bunelor maniere în relația noastră: ne-am acceptat exact așa cum eram, fără să ne dorim să-l schimbăm pe celălalt vreodată.
Dacă aș scrie acum o carte despre noi, nu ar fi nici roman, nici bandă desenată. Cartea noastră ar fi un mic tratat de bune maniere, scris pe o singură coală de hârtie, cât să încapă în buzunarele îndrăgostiților. Și ar începe așa:
Caută iubirea cu răbdare. Fii autentic în conversație fără a deranja și sincer fără a insulta, de la prima la ultima întâlnire.
Nu purta haine care nu te definesc doar pentru a impresiona, nu te îmbrăca de seară ziua, nu purta trening la primele noastre ieșiri; nu o voi face nici eu.
Nu-ți fie teamă de regulile bunicilor și invită-mă tu la prima întâlnire. În lumea aceasta în care sunt și puternică, și fragilă, și sensibilă, și independentă, aș avea nevoie să faci tu primul pas. Eu îl voi face pe al doilea.
Sună-mă. Nu e gest mai elegant și mai atractiv decât un telefon ca să-mi spui că vrei să mă vezi. De mesaje și e-mailuri avem timp mai târziu, după ce ne vom fi cunoscut.
Fii pregătit cu câteva variante de locuri pentru prima întâlnire. Unde să fim amândoi în largul nostru, fără colegii de serviciu sau prietenii cei mai buni. Doar noi doi, o ceainărie, poate o cafenea sau un mic restaurant, de ce nu, o plimbare în parc, oriunde ne putem povesti gândurile, ideile, visurile. Fără idei preconcepute și opinii impuse, poate fără politică și lucruri prea triste la prima întâlnire. Vreau să te știu pe tine. Iar la sfârșit, indiferent cum ne-am înțeles, îți voi mulțumi pentru ocazia de a te fi întâlnit.
Și, chiar dacă alții cred că sunt de modă veche, mi-ar plăcea să îmi aduci o floare, chiar un mic buchet, nimic care să epateze. Am putea fi de modă veche împreună.
Tu ai plăti, pentru că ești galant. Eu te-aș invita la a doua întâlnire, un film sau teatru, o plimbare în oraș sau printr-o librărie, și ne-am stabili propriile reguli, cu înțelepciune și respect, despre cine plătește, cum împărțim, când ne întâlnim. Mi-ar plăcea să cred că nu ne-am contrazice.
Inspirat de tine, micul tratat este felul meu de a-ți spune cât te iubesc. Și nu doar în februarie.
Citește și:
Maitreyi, o mare iubire pusă acum în scenă
Articol preluat din ediția de februarie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Mona Silvia Timofte
Foto: Thinkstock
