Un desen animat pornit cât pregătești cina, câteva minute pe telefon într-o sală de așteptare sau o tabletă oferită copilului în timpul unei crize de plâns pot face parte din viața obișnuită a unei familii. Un nou studiu arată însă că felul în care sunt folosite ecranele depinde nu doar de regulile stabilite pentru copil, ci și de nivelul de stres al părintelui.
Cercetarea, realizată de o echipă de la Florida International University și publicată în revista științifică Family Relations, sugerează că părinții care se simt copleșiți întâmpină mai multe dificultăți în aplicarea consecventă a limitelor. Autorii nu îi acuză pe adulți că sunt prea permisivi. Din contră, atrag atenția că discuția despre timpul petrecut în fața ecranelor trebuie să includă și sprijinul oferit părinților.
Ce au observat cercetătorii în familiile cu copii mici
Studiul a inclus 822 de părinți și alți îngrijitori din Statele Unite, care aveau copii cu vârste între 4 și 8 ani. Cercetătorii au analizat mai multe forme de stres parental și felul în care acestea se reflectau în regulile familiei privind telefonul, televizorul sau tableta.
Rezultatele, prezentate de Florida International University, au arătat că adulții care treceau printr-o perioadă de suferință emoțională aplicau mai puțin constant limitele stabilite. Părinții care se simțeau copleșiți de comportamentul copilului apelau mai des la un dispozitiv pentru a-l liniști sau a-l ține ocupat.
Datele descriu o asociere, nu o relație directă de cauzalitate. Cercetarea s-a bazat pe răspunsurile oferite de adulți și nu demonstrează că stresul produce automat o creștere a timpului petrecut în fața ecranelor. Este posibil ca relația să funcționeze în ambele sensuri: un copil care are dificultăți de autoreglare poate solicita mai multe resurse din partea părintelui, iar utilizarea frecventă a dispozitivelor poate complica ulterior unele rutine.
Numărul de minute nu spune întreaga poveste
Autorii cercetării susțin că familiile nu ar trebui să se concentreze exclusiv asupra unui număr fix de minute. Contează și conținutul urmărit, momentul în care este oferit dispozitivul, activitățile pe care acesta le înlocuiește și felul în care copilul reacționează după ce ecranul este închis.
Un program educativ urmărit împreună cu un adult nu are același rol ca o succesiune de clipuri redate automat. Nici câteva minute de desene animate în timp ce părintele rezolvă o situație urgentă nu sunt echivalente cu folosirea constantă a telefonului pentru oprirea fiecărei crize de furie.
5 elemente pentru gestionarea situațiilor
Academia Americană de Pediatrie recomandă o abordare construită în jurul a cinci elemente: copilul, conținutul, calmarea, activitățile eliminate de ecrane și comunicarea. Vârsta și temperamentul copilului trebuie luate în calcul, iar părintele poate verifica dacă dispozitivul înlocuiește somnul, mișcarea, joaca, conversațiile sau timpul petrecut cu familia.
Folosirea ocazională a unui ecran pentru a depăși un moment dificil nu este considerată automat nocivă. Problemele pot apărea când dispozitivul devine singura metodă prin care copilul este ajutat să gestioneze plictiseala, frustrarea sau furia. În acest caz, el are mai puține ocazii să exerseze alte forme de calmare.
Cum pot fi stabilite reguli pe care familia să le poată respecta
Cercetătorii recomandă reguli puține, clare și previzibile. De exemplu, familia poate stabili când sunt permise ecranele, în ce încăperi sunt folosite și ce momente rămân fără telefon sau televizor. O regulă aplicată constant este mai ușor de înțeles decât mai multe restricții care se schimbă de la o zi la alta.
Ajută și pregătirea tranziției. Copilul poate fi anunțat cu câteva minute înainte că programul se încheie, iar redarea automată a clipurilor poate fi dezactivată. După închiderea dispozitivului, părintele îi poate propune o activitate concretă: desen, cuburi, muzică, o gustare pregătită împreună sau o scurtă ieșire.
Părinții sunt modelul copiilor
Modelul oferit de adulți contează. Dacă telefoanele rămân pe masă în timpul mesei sau întrerup permanent conversațiile, copilului îi va fi mai greu să înțeleagă de ce doar utilizarea lui trebuie limitată. Regulile de familie funcționează mai bine când îi includ, într-o formă realistă, și pe adulți.
CITEȘTE ȘI: Ce le spun părinții copiilor mai puțin anxioși. 20 de fraze care le oferă siguranță
Concluzia studiului nu este că părinții trebuie să controleze mai strict fiecare minut. Rezultatele arată că stresul adultului face parte din ecuație. Uneori, soluția nu constă într-o nouă aplicație de control parental, ci în mai mult ajutor practic, odihnă și împărțirea responsabilităților. Când părintele primește sprijin, îi este mai ușor să păstreze limitele pe care chiar el le consideră potrivite pentru copil.

