Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Alergie sau intoleranță?

Alergie sau intoleranță?

Care este diferența între acești doi termeni care par foarte asemănători?

Răspunsul alergic este reacția sistemului imunitar la anumite substanțe dăunătoare, în vreme ce intoleranța alimentară nu are legătură cu reacția la alergeni. Să le luăm pe rând, fiindcă alergia și intoleranța nu trebuie confundate!

Alergie

Reacția alergică este, de fapt, răspunsul sistemului imunitar la substanțe considerate inofensive, precum polenul, unele alimente sau praful, dar pe care corpul le identifică drept periculoase și, ca atare, declanșează un răspuns exagerat.

Simptomele alergiei se manifestă imediat după expunerea la alergen și sunt frecvent cutanate şi respiratorii: mâncărimea nasului și a urechilor, strănutul, înroșirea ochilor, lăcrimarea, umflarea buzelor, erupții la nivelul pielii, dificultate la înghițire, respirație șuierătoare, durere de stomac, vomă, diaree, senzație de rău.

Acest răspuns disproporționat este de fapt rezultatul anticorpilor pe care organismul îi produce pentru a face față presupusului atac, indiferent de tipul de alergen (polen, fân, acarieni, mucegai, alimente etc.).

În cazuri rare, alergia poate determina o reacție alergică severă numită șoc anafilactic, care pune în pericol viața. Pe lista cauzelor alergiilor se află moștenirea genetică (dacă un părinte este alergic, copilul are 50% șanse să dezvolte o alergie), dar și reacțiile spontane ale sistemului imunitar, astmul bronșic sau alte afecțiuni respiratorii (sinuzita, infecțiile pulmonare dese).

Intoleranța

Intoleranța alimentară este mai des întâlnită decât alergia alimentară, dar este mult mai greu de depistat din pricina manifestărilor târzii.

Au fost însă identificate ca fiind cele mai frecvente următoarele tipuri: intoleranța la gluten și intoleranța la lactoză. Dar și anumite substanțe din alimente (aminele din unele brânzeturi, cofeina din cafea, ceai sau ciocolată, alfatoxinele din boabele de fasole sau năut fierte necorespunzător, salicilații naturali din unele fructe, legume, nuci ori condimente, histamina din pește, precum și aditivii folosiți pentru colorare, conservare și procesare) sensibilizează organismul și provoacă manifestările intoleranței alimentare.

Lipsa unor enzime este pe primul loc între factorii care declanșează intoleranța alimentară. Dacă anumite enzime lipsesc sau există într-o cantitate limitată, consumul acelui aliment (care conține gluten sau lactoză) provoacă simptomele intoleranței, fiindcă organismul nu le poate digera optim.

Manifestările frecvente sunt de obicei legate de sistemul digestiv: balonare, diaree, senzație de greață, vomă, intestin iritabil, dar și oboseală, transpirație nocturnă, dureri articulare, cearcăne.

Semnele nu sunt evidente, ci pot apărea la câteva ore – de aceea sunt ignorate și rămân adesea nediagnosticate. De exemplu, dacă te simți balonată la interval de câteva ore sau chiar la o zi după ce ai consumat anumite alimente, nu este vorba de o reacție a sistemului imunitar, întrucât acesta nu-l consideră inamic și nu produce anticorpi pentru a-l elimina (ca în cazul alergiei).

Un alt specific al intoleranței alimentare este că poți consuma o cantitate rezonabilă din alimentul incriminat și să nu ai manifestări, dar, dacă mănânci prea mult ori prea des, simptomele apar fiindcă este depășit pragul de toleranță al organismului.

În cazul intoleranței la lactoză, corpul are nevoie de enzima numită lactază pentru a transforma lactoza din lapte în lanțuri mai mici de zaharuri, care apoi să fie absorbite de intestin. În cazul alergiei la lapte, mecanismul este complet diferit: se declanșează reacția sistemului imunitar când bei lapte, iar simptomele apar din cauză organismul creează anticorpi pentru proteina din lapte.

Ține un jurnal util!

Dacă ții un jurnal alimentar și notezi reacțiile organismului, îți vei da seama cu ușurință care aliment ți-a provocat simptome neplăcute. Acesta trebuie exclus cel puțin două săptămâni, pentru ca diagnosticul să fie pus cu precizie. Dar trebuie înlocuit cu un aliment de aceeași valoare nutritivă, pentru a evita carențele. Potrivit cercetărilor, excluderea pentru o perioadă mai lungă, de câteva luni, a alimentului vinovat face ca reintroducerea acestuia în meniu să nu provoace simptome când este consumat ocazional, în cantități mici. De ajutor îți pot fi medicul de familie sau un nutriționist. Există, de asemenea, teste de intoleranță, care pot fi efectuate la un laborator de analize.

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de aprilie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Lidia Năstase
Foto: pixabay.com


Lasă un răspuns

Sus