Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Boala care topeste ratiunea si kilogramele

Boala care topeste ratiunea si kilogramele

Adesea, trecem pe lângă persoanele din jurul nostru fără să ne gândim că ar avea vreo problemă gravă de sănătate care le pune viața în pericol.

Anorexia anihilează gândirea. Evaporă kilogramele și scoate la suprafață un schelet care în ochii bolnavelor pare un corp umflat, gras, urât și imperfect. Vorbim despre momentul în care alimentele sănătoase și sportul în exces dăunează sănătății mintale și fizice. Din păcate, simptomele bolii sunt dificil de observat chiar și de cei apropiați.

Ca să aflăm mai multe despre anorexie și despre tratamentul ei, am stat de vorbă cu dr. Corina Ciobanu, medic primar neuropsihiatrie infantilă la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia“ și președinte al Asociației pentru Prevenirea și Tratarea Tulburărilor Alimentare. „Anorexia nu este imediat recunoscută nici măcar de medici, apoi nu este acceptată de părinți pentru că este o tulburare psihică. Boala are mai multe componente: psihologică, nutrițională, endocrină, dar și ginecologică (dispariția menstruației e semnul la care fata se duce la medic).“

Anorecticele slăbesc prin dietă drastică. Apelează la laxative, diuretice, pilule de slăbit, exerciții fizice exagerate. Au o frică exagerată de îngrășare.

O atmosferă propice

Din cazurile întâlnite de dna dr. Ciobanu a reieșit că dorința de a slăbi pleacă, de obicei, de la un moment de disconfort psihologic foarte mare: remarci ale celor din jur cum că ar fi grase; lipsă de apreciere din partea  celor din jur, de exemplu, fete premiante cărora li se spune deseori de către părinți: „De ce ai luat numai nouă?“.

Cauzele bolii sunt diverse: stil de viață, diferite probleme, depresii „rezolvate“ cu dulciuri, evenimente în familie, ba chiar plăcerea părinților de a-și vedea copilul mâncând. Cazurile de anorexie apar și în familiile hiperprotective, care nu atribuie responsabilități fetelor, iar ele ajung în punctul în care se consideră incapabile.

Modelele promovate în societatea actuală sunt o altă cauză a bolii. Percepția greșită despre frumusețe contribuie la motivarea fetelor de a avea aceeași siluetă ca modelele.

Dar ce simt și ce gândesc fetele care suferă ori au suferit de această boală perfidă? Aflăm câteva amănunte de la Didi și Ioana, două fete de 17 ani care, pe nesimțite, au căzut în capcana anorexiei.

O luptă continuă

Am întâlnit-o pe Didi într-un moment greu al vieții ei: suferise o recidivă pentru că a refuzat să își mai asculte medicul. Plângea întrucât i-a dezamăgit pe cei din jur, dar și fiindcă trebuia să se interneze și să repete tratamentul.

Didi este o fată inteligentă și frumoasă. Când am stat de vorbă cu ea, în privire i se citeau tristețea, dar și o dorință impresionantă de a fi o fată normală. Numai că de data asta îi lipsise, pentru moment, voința. Printre lacrimi, mi-a vorbit deschis despre problema pe care se chinuiește de câțiva ani să o învingă.

Nu s-a mai plăcut pe sine

„Totul a început în clasa a VIII-a, când am luat în greutate. Eram obișnuită cu mine mai slăbuță, aveam 42 de kilograme. M-am îngrășat vreo opt kilograme.“ Apoi s-a decis să revină la silueta inițială mâncând foarte puțin. Astfel, coșmarul s-a instalat în viața ei.

Până în vară a slăbit zece kilograme. „Atunci am ajuns la «Parhon», pentru că nu-mi mai venea menstruația. Acolo mi s-a pus diagnosticul de anorexie nervoasă, am început un program de îngrășare care nu a dat rezultate și am fost internată.“ Din păcate, deși se afla sub tratament, a continuat să slăbească. „Trebuia să mă externez, însă m-au mai ținut un weekend, timp în care am reușit să iau un kilogram în greutate mâncând non-stop“, își amintește ea. Până în iarnă a ajuns la 45 de kilograme, iar doctorii i-au spus că este bine.

„Nu voiam să mă vindec!“

Peste ceva timp, a avut o cădere. „Într-o lună, am slăbit foarte mult, nu știu de ce… s-a întâmplat ceva cu mine“, mi-a spus în timp ce își ștergea lacrimile. Internarea la „Obregia“ a fost inevitabilă. Prin tratament strict și susținere din partea familiei, a ajuns la 50 de kilograme. Considerând că e vindecată, nu a mai vrut să-și ia medicamentele. S-a văzut iar grasă. „Perioada aceea a fost dezastruoasă. Am ajuns la greutatea «miraculoasă» de 32 de kilograme. Părinții m-au adus la spital, însă eu nu voiam să mă vindec, nu voiam să mă îngraș.“ Pe durata noii șederi în spital, a cunoscut o fată cu o voință impresionantă: „M-a făcut să-mi schimb radical părerea. Așa mi-a apărut și mie dorința de vindecare. Inventam rețete și mâncam împreună.“

Din păcate, Didi nu și-a învățat lecția: s-a îngrășat, s-a simțit bine și iar nu a mai vrut să audă de pastile. Acum, trebuie să se interneze și să-și găsească voința necesară pentru a ieși la liman.

Fata cu voință de fier

Plină de viață, deșteaptă și curajoasă, Ioana este o adolescentă care acum știe foarte bine ce vrea de la viață. Este hotărâtă, iar optimismul a ajutat-o să înfrângă repede anorexia.

Cu un an în urmă, avea 73 de kilograme. Îi era dificil să-și găsească haine și încălțăminte pe măsură. Avea probleme cărora o fată de vârsta ei cu greu le poate face față: mama ei fusese diag­nosticată cu cancer la sân, bunicii erau și ei bolnavi, iar colegii de liceu o jigneau din cauza aspectului fizic. Așa a ajuns Ioana să ia o decizie drastică.

„Vreau să fiu slabă“

În februarie 2014, s-a hotărât că vrea să slăbească până la 50 de kilograme. „Am fost atât de motivată, încât am eliminat de la bun început pâinea, dulciurile, produsele de patiserie și sucurile“, își amintește Ioana. Ținea dietă, făcea mult sport și slăbea un kilogram pe săptămână. Apoi, și-a micșorat și porțiile de mâncare: „Dimineața mâncam doi biscuiți, la prânz – o jumătate de piept de pui (pe cealaltă i-o dădeam câinelui), iar seara – câteva linguri de iaurt“. Efectele negative nu au întârziat: „Părul îmi cădea, unghiile mi se exfoliau, pielea mi se usca“.

Frica de mâncare

Când avea 50 de kilograme, Ioana a vrut să ajungă la 47. „În acel moment, începusem să am fobii legate de mâncare și mă simțeam vinovată pentru orice îmbucătură.“ Privitul în oglindă și cântăritul deveniseră ritualuri obsesive. „Într-o seară, m-am uitat în oglindă și am observat cum mi se vedeau coastele, osul pieptului, clavicula, șira spinării și osul pubian. Mă uitam din toate unghiurile și îmi plăcea de mine. Credeam că arăt bine, chiar dacă abia puteam dormi noaptea din cauza durerilor de oase.“ Menstruația i se oprise, i se înfundau urechile din cauza tensiunii scăzute și avea stări de amețeală. În iulie 2014, ajunsese la 46 de kilograme. Atunci, mama ei s-a speriat și a dus-o la nutriționist. „Se instalase deja psihoza, îi era frică de mâncare și de noi. Nu mai avea încredere în nimeni“, mi-a spus, îndurerată, mama ei.

O boală gravă

Cum tratamentul nu a dat rezultate, nutriționistul i-a recomandat să meargă la psihiatru, unde a ajuns în octombrie. Acolo a fost diagnosticată cu anorexie nervoasă și a fost internată de urgență. Imaginea de acolo îi este vie și acum în minte Ioanei: „Am fost șocată când am văzut oameni suferind de tot felul de boli psihice, inclusiv fete ca mine“. Atunci mama și-a dat seama de gravitatea situației, a înțeles că fiica ei se luptă, de fapt, cu o boală.

Primul pas spre reușită

Ioana lua multe medicamente. „La început am intrat în panică și iar mă vedeam grasă“. Tratamentul a dat însă rezultate, iar ea a acceptat kilogramele, fără să se mai sperie de ele. „Eram deja o altă persoană, priveam lumea cu alți ochi, cu mai mult optimism, eram mai bucuroasă, conștientă că sunt singura care putea să alunge această boală.“

Acum, Ioana are o greutate normală, e fericită și se iubește așa cum este.

Informații utile despre anorexie:

• Apare numai la persoane per­­fecționiste și foarte perseverente.

• Se consideră instalată în momentul în care fetei i se oprește menstruația.

• Problema o rezolvă doar un medic specialist în tulburări alimentare.

• Fetele trebuie tratate cu mult tact. Sprijinul celor apropiați este esențial.

• Se poate vindeca numai cu tratament psihiatric adecvat.

• Consilierea psihoterapică împotriva dezechilibrului emoțional trebuie să continue chiar și după dispariția bolii.

O persoană anorectică:

• Slăbește mult în numai câteva luni.

• E depresivă, nu mai iese cu prietenii.

• Face exerciții fizice în mod excesiv.

• Are extremitățile foarte reci și vineții.

• Își pierde masiv părul.

Mai multe informații despre cauzele, manifestările și tratamentul anorexiei găsești pe site-ul APTTA (Asociația pentru Prevenirea și Tratarea Tulburărilor de Alimentație), anorexie-bulimie.ro

Citește și:

Impaca-te cu trupul tau!

Care este greutatea ideala

Obsesia pentru o viata sanatoasa

Articol preluat din ediția de iulie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Corina Matei

Foto: Thinkstock


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus