Esti aici
Femeia.ro > Featured Homepage > Fertilizarea in vitro, explicată pas cu pas

Fertilizarea in vitro, explicată pas cu pas

În zilele noastre, tot mai multe cupluri, în dorința de a avea un copil care se lasă așteptat, apelează la fertilizarea in vitro, o tehnică modernă pentru ca o femeie să rămână însărcinată și să aducă pe lume moștenitorul mult așteptat.

 

Fertilizarea in vitro este o metodă de concepție apărută în anul 1978 în S.U.A., iar la noi, în 1995, la Timișoara. Cu toate că este o procedură destul de veche, încă ridică multe semne de întrebare. În cele ce urmează îți explicăm pas cu pas ce presupune o astfel de procedură, când este indicată, ce analize sunt necesare, la ce simptome să te aștepți etc.

Fertilizarea in vitro în 4 pași

Orice fertilizare in vitro urmează patru etape:

1. Stimularea ovariană – scopul ei este să ajute ovarele să producă de-a lungul unui singur ciclu menstrual mai multe ovule. Durează 10-12 zile și constă într-un tratament injectabil cu hormoni care să stimuleze ovulația. Răspunsul pacientei la tratament este urmărit ecografic, cu o frecvență pe care o stabilește medicul specialist. Fiecare organism răspunde diferit la protocolul de stimulare, care poate fi lung sau scurt.

2. Recoltarea ovulelor – se realizează după 36 de ore de la declanşarea ovulaţiei, prin puncţie ghidată ecografic, direct din ovare, cu anestezie generală sau locală.

După recoltarea ovocitelor, este posibil să ai secreţii de culoare maro. S-ar putea, de asemenea, să simţi un disconfort şi o uşoară durere în regiunea abdomenului inferior, însă nu trebuie să te îngrijorezi, deoarece aceste reacţii sunt normale. Totodată, este posibil să ai o temperatură uşoară, în jur de 37,3°C.

3. Formarea embrionilor

Există două tehnici prin care se formează embrionii: fertilizare „clasică” și fertilizare cu ICSI. La fecundarea in vitro clasică, sperma este „preparată” (ca la inseminarea artificială) și pusă în contact cu ovulele, în incubator. Astfel, fiecare ovul este înconjurat de spermatozoizi mobili. După 24 de ore, se verifică ce s-a fertilizat. Embrionii formați se mai cultivă câteva zile în laborator și sunt transferați în uter după 3-5 zile de la fecundare, în funcție de evoluția lor. Embriologul împreună cu specialistul în infertilitate decid care este cel mai bun moment pentru ca embronii să fie transferați în uter.

Fertilizarea cu tehnica ICSI înseamnă că un singur spermatozoid viabil este pus in contact cu un singur ovul. Această tehnică este indicată atunci când există probleme ale lichidului seminal, caz în care o fertilizare in vitro clasică ar avea șanse mari sa eșueze.

4. Transferul embrionilor

Este o procedură simplă şi nedureroasă, care se face cu ajutorul unui cateter subţire, introdus prin colul uterin. În funcție de vârsta femeii, dar și de problemele cuplului, specialistul în infertilitate decide câți embrioni implantează în uter.

Este adevărat că în urma procedurii de fertilizare in vitro pot rezulta și sarcini gemelare sau chiar cu tripleți, dar majoritatea sarcinilor sunt normale.

La cerere, surplusul de embrioni rezultați în urma stimulării ovariene poate fi crioconservat pentru mai mulți ani. Astfel, dacă FIV nu reușește prima oară, se repetă, trecându-se direct la embriotransfer, etapele anterioare nemaifiind necesare, în cazul în care există embrioni congelați.

După transferul de embrioni, se începe un tratament zilnic cu hormoni (cu estrogeni și progesteron) – injectabil, oral, local sau combinat, numai la recomandarea medicului specialist.

Citește și: Infertilitatea la feminin și masculin

Embrionii fecundați pot fi verificați înainte de transferare

Există două proceduri noi, care încă nu se practică în toată lumea: PGS (preimplantation genetic screening) şi PGD (preimplantation genetic diagnosis). Ce face fiecare?

La PGS, se face biopsie de blastocist, adică se analizează o celulă pentru a vedea dacă embrionul are malformaţii genetice. Este un screening pentru toate mutaţiile genetice ale celor 23 de perechi de cromozomi.

PGD caută prin acelaşi tip de biopsie ceva anume. Există cupluri care au un copil cu sindrom Down, spre exemplu. Prin PGD se caută mutaţia de sindrom Down, pentru a se vedea dacă nu există o problemă şi în cazul noului embrion. Sau sunt cazuri în care ambii părinţi ştiu că sunt purtători de betatalasemie. Copilul unui astfel de cuplu este foarte probabil să aibă malformaţii genetice punctuale, pe care medicii le caută prin procedura PGD. “Cele două proceduri cresc mult procentul de reuşită al FIV. Şi se exclud nişte boli cu ajutorul lor. Cupluri care au probleme şi este foarte probabil că vor naşte copii cu probleme ajung să aibă, cu ajutorul acestor proceduri, copii sănătoşi, fără niciun fel de problemă genetică”, susține dr. Andreas Vythoulkas. Aceste lucruri noi ajută ca femeile să nu treacă prin mai multe proceduri inutile şi, de cele mai multe ori, sortite eşecului. Şi asta, pentru că problemele sunt descoperite în afara uterului, rezolvate în afară, iar apoi sunt implantaţi doar embrionii viabili.

Alte beneficii ale acestor două proceduri

Există cupluri care au un copil bolnav şi îşi doresc un al doilea. Dacă au posibilitate, chiar dacă nu au probleme de infertilitate, cuplurile respective preferă să apeleze la FIV pentru că rezolvă două lucruri.

Cu ajutorul PGD, se asigură că al doilea copil nu va avea aceleaşi probleme ca primul. Al doilea lucru pe care îl rezolvă este că micuţul va fi genetic compatibil cu fratele. În felul acesta, se pot rezolva probleme de sănătate, cu ajutorul transplanturilor, pentru că nu se mai pune nicio clipă problema compatibilităţii. La clinica Genesis Athens a fost pentru prima dată la nivel mondial când, prin FIV, s-a salvat de betatalasemie un copil cu frate compatibil. Ambii fraţi sunt bine şi sănătoşi acum. De altfel, Genesis-Atens este şi printre primele două clinici din lume care au reuşit să ducă un embrion la nivelul de blastocist.

Cum afli dacă rezultatul este cel dorit

Reuşita operaţiunilor de fertilizare in vitro este probată prin testul de sarcină efectuat la 10-15 zile după transferul embrionar. Când embrionul se instalează în uter, atunci el începe să producă un hormon, gonodotropina corionică umană (HCG). Nivelul acestui hormon din sângele femeii se verifică prin testul de sarcină. Dacă testul este pozitiv (peste 10 unităţi), atunci se va efectua după 2-3 zile o nouă analiză de sânge, pentru a vedea dacă s-a mărit cantitatea de hormon. Odată cu efectuarea acestor analize de sânge, se verifică şi nivelurile altor doi hormoni, mai precis estradiolul şi progesteronul, care sunt buni indicatori ai unei sarcini. Dacă totul se desfăşoară normal, după 4-6 săptămâni de la transferul embrionar se va efectua o ecografie vaginală (pelvină).

Citește și: A fi mamă e un miracol, uneori. Infertilitatea, pusă la zid

Care sunt primele analize necesare pentru un diagostic corect atunci când vorbim despre infertilitate

  • Profil hormonal complet: LH, FSH, estradiol, progesteron, prolactină, TSH, t3, free t4.
  • CA 125 pentru a evalua starea ovarelor şi pentru ca medicul specialist să-şi facă o primă idee despre posibila existenţă a unui focar de endometrioză.
  • Ecografie transvaginală, pentru a vedea care este starea cavităţii uterine, a endometrului.
  • Histerosalpingografie pentru a evalua starea de permeabilitate a trompelor uterine.

    În cazul histerosalpingografiei, se injectează prin vagin, în uter, o substanţă de contrast care permite vizualizarea permeabilităţii trompelor uterine. Se face apoi o radiografie şi se urmăreşte felul în care trece această substanţă de contrast şi care ne arată dacă trompele uterine au vreo problema.

    Pentru partener, sunt necesare următoarele analize:

  • o spermogramă şi spermocultură;
  • profilul hormonal – doar atunci când este cazul

Spermograma şi spermocultura presupun donare de spermă în cadrul unei clinici de profil, în recipiente speciale, sterile.

Pregătirea pentru pentru analize FIV

Pentru profilul hormonal, trebuie să te prezinţi pentru recoltare în ziua a doua sau a treia a ciclului menstrual, pentru că atunci este perioada propice pentru recoltare.

CA 125 nu presupune o pregătire prealabilă. Acest lucru este valabil şi pentru ecografia transvaginală care se face în cadrul unui consult obişnuit.

Pentru a putea efectua o histerosalpingografie în siguranţă, e nevoie ca medicul să se asigure întâi că nu ai nicio infecţie. Pentru asta, e nevoie de testele pentru chlamydia, mico-urea plasmă, un test Papanicolau şi unul de secreţii vaginale. Dacă toate acestea au rezultate bune, se poate face HSG. Dacă nu, e nevoie ca întâi să fie tratate aceste probleme şi abia abia apoi se poate face procedura.

Pentru spermogramă, pentru ca recoltarea să fie eficientă, e nevoie în prealabil de o perioadă de abstinenţă de 3-5 zile. În rest, procedura nu este deloc invazivă şi, de multe ori, tocmai datorită caracterului neinvaziv, este prima analiză recomandată cuplului.

Monitorizarea sarcinii după fertilizarea in vitro

Dacă ai obţinut sarcina dorită, este bine să ştii că este vorba de o sarcină normală, care doar necesită o monitorizare mai atentă, atât pentru făt, cât şi pentru mama. Atunci când mama are o vârstă mai înaintată, există   posibilitatea dezvoltării şi altor afecţiuni pe parcursul sarcinii, cum ar fi diabet gestaţional, placentă praevia sau preeclampsie. De aceea este nevoie de monitorizarea atentă din partea medicului care urmăreşte sarcina, precizează dr. Andreas Vythoulkas.

Simptome dupa FIV: ce e normal și ce e anormal după fertilizarea in vitro

  • Scurgeri maronii

De cele mai multe ori, scurgerile maronii sunt absolut normale. Atunci când se petrece procesul de nidaţie (sângerare de fixare), se sparg nişte vase de sânge, se numesc vase spiralate, şi atunci curg niste picături de sânge. Nefiind vorba despre o cantitate mare de sânge, el nu ajunge imediat în vagin şi de aceea capătă culoarea maro. Acest proces nu este obligatoriu pentru toate femeile, unora li se întâmplă, altora nu.

  • Crampe şi contracţii

Medicul ginecolog trebuie să fie anunţat de orice modificare apărută faţă de normal. Este important de ştiut dacă aceste scurgeri maronii după FIV sunt asociate sau nu cu crampe abdominale, cu contracţii uterine. Asocierea lor duce medicul ginecolog într-o direcţie sau alta. Însă doar scurgerile maronii, în cele mai multe dintre cazuri, nu reprezintă un semn rău.

  • Simptomele diferă

Simptomele sunt diferite de la o femeie la alta. Este posibil ca o femeie să nu experiementeze niciun fel de simptom şi totuşi să fie însărcinată, după cum sunt cazuri de femei care experimentează simptome de sarcină şi, din păcate, nu sunt însărcinate. Din a doua categorie fac parte în special cele care iau tratament de susţinere a sarcinii cu estrogen şi progesteron, care pot da simptome asemănătoare cu cele ale unei sarcini: insomnii, umflarea sânilor.

Atunci când singura ta opțiune pentru a avea un copil este FIV, indicat este să stai cât mai în amănunt de vorbă cu medicul specialist la care ai apelat. Odată înțelese toate aspectele, vei fi mai liniștită și mai cooperantă, iar încercările tale vor avea mai mulți sorți de izbândă.

Mulțumim domnului dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, pentru ajutorul acordat în realizarea acestui material.

Citește și:

Material realizat de Echipa Femeia.

Foto: Pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns