Ce ne trebuie ca să fim fericiţi? Bani, iubire, carieră, faimă? S-ar părea că şi dacă le-am avea pe toate e posibil ca fericirea să nu le însoţească. Şi-atunci ce ne lipseşte?
Oricât ar părea de ciudat, răspunzătoare de starea noastră de mulţumire este o cantitate necesară de anumiţi hormoni produşi în creier, numiții hormoni ai fericirii, endorfinele şi serotonina. Ne place sau nu, s-ar părea că starea de bine, nu e, până la urmă, decât rezultatul unor complexe procese biochimice.
Endorfinele, fără stres, fără durere
Substanţe chimice produse de glanda pituitară şi hipotalamus, endorfinele joacă un rol important în contracararea efectului stresului şi durerii şi inducerea unei stări de relaxare şi euforie, întărirea sistemului imunitar, înlesnirea procesului de învăţare, facilitarea transmiterii semnalelor din cadrul sistemului nervos, eliberarea de hormoni sexuali. S-a constatat că aceia care au o cantitate apreciabilă de endorfine sunt întotdeauna plini de viaţă, energici şi optimişti, iar cei care se confruntă cu un deficit sunt apatici, nefericiţi. Endorfinele au, de asemenea, un puternic efect de analgezic, antipiretic şi antiinflamator. După părerea cercetătorilor, perturbarea sintezei endorfinelor poate sta şi la baza unor afecţiuni cronice.
Serotonina, de somn bun
Este o substanţă care transportă mesajele între celulele nervoase ale creierului. Când e prea puţină, suntem anxioşi, trişti, irascibili, iar când e într-o cantitate suficientă, ne simţim bine şi voioşi, de parcă am prinde aripi. Nu e vorba doar despre starea de spirit: o cantitate suficientă de serotonină scade tensiunea, influenţează somnul şi pofta de mâncare. Favorizaţi s-ar părea că sunt mai ales cei despre care spunem de obicei că sunt „luminaţi din interior“.
Bogate în serotonină sunt ciocolata, bananele, curmalele şi smochinele.
Cine stă în calea fericirii
Producţia de hormoni ai fericirii poate fi insuficientă din mai multe motive. Sinteza lor scade în caz de tulburări endocrine, boli virale, oboseală cronică. Chiar şi educaţia contează: dacă în familie fiecare fleac este perceput drept motiv de întristare, o stare de spirit proastă devine treptat una firească, organismul obişnuindu-se cu un conţinut redus de aceşti declanșatori ai bunei-dispoziții. Dacă, dimpotrivă, vei învăța să te bucuri chiar și de lucrurile mici, hormonii fericirii, într-un flux continuu, vor ajunge la receptorii din creier, asigurându-te prin efecte clare că eşti pe calea cea bună.
După o jumătate de oră de exerciţii fizice, concentraţia „hormonilor fericirii“ din sânge creşte de 5-7 ori, menţinându-se astfel timp de 1,5-2 ore. Funcţionează mai bine în cazul bărbaţilor.
S-ar părea că numărul de endorfine creşte considerabil când râdem, când ne bucurăm.
5 declanșatori verificați
Ai secreției de endorfine și serotonină, evident.
Sex. În vremuri de demult, sexul era considerat „leac“ universal şi era prescris în caz de astm bronşic, gastrită şi multe alte afecţiuni. Celor chinuiţi de migrene încă din adolescenţă, pe considerentul că au un nivel scăzut de ceea ce astăzi numim „hormoni ai fericirii“, li se recomandă în primul rând să facă sex.
Alimente. Nu toate, doar unele favorizează sinteza de endorfine. Pe primul loc se situează alimentele bogate în carbohidraţi, mai ales ciocolata. Pe locul doi, bananele. S-ar părea că un asemenea efect îl are şi îngheţata. Aşa se explică de ce doamnele care se confruntă cu depresia, pentru a „masca“ starea de nemulţumire, au tendinţa de a gusta mereu câte ceva, un comportament dictat de subconştient, de unde şi îngrăşarea.
Sarcină. O stare specială ce-i conferă viitoarei mame un sentiment de bucurie pe tot parcursul celor nouă luni. Nivelul maxim al producţiei de endorfine se atinge în perioada dinaintea naşterii.
Ultraviolete. Cresc concentraţia de serotonină, motiv pentru care, având efect benefic asupra organismului, ne încântă zilele mai lungi, mai calde şi mai luminoase.
Atingerea scopului. Endorfinele se eliberează şi atunci când ne bucurăm de reuşită, după depăşirea greutăţilor sau ieşirea dintr-o situaţie complicată, organismul primind parcă o recompensă sub forma emoţiilor pozitive. În caz contrar, nemulţumirile inhibă eliberarea „moleculelor“ bucuriei.
Pofte și pofte
Dacă speri să-ţi alungi amarul mâncând o ciocolată sau un sendviş cu mezel, e un prim indiciu al lipsei de dopamină şi serotonină. În lipsa dopaminei, ţi-e poftă de grăsimi, iar în absența serotoninei, de ciocolată sau prăjituri. Dar starea de bine durează atât de puțin, doar cât mănânci „ceva bun“, apoi tristeţea e parcă şi mai accentuată.
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.41/19.10.2017
Autor: Olga Sveduneac
Sursa foto: pixabay