Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Medical > Viața cu Parkinson

Viața cu Parkinson

Mersul împiedicat, cuvintele stâlcite, limbajul sacadat și fața inexpresivă îi pot face pe cei din jur să-i confunde pe bolnavii de Parkinson cu niște oameni turmentați. Trist!

Medicii încă nu au descoperit cauza acestei boli și niciun tratament care so vindece sau măcar so încetinească. Deși tremurul este simptomul pe care îl asociem cu această boală, există multe altele, la fel de invalidante. Boala nu-l afectează doar pe cel care o are, ci și pe familia acestuia. Sunt momente în care bolnavul nu poate merge sau mânca, nu se poate îmbrăca sau exprima coerent sau inteligibil, are momente de delir, ba chiar de furie, iar cei apropiați trebuie să-i fie sprijin, ajutor și să-i înțeleagă suferința, nu să-l judece. Dacă boala este depistată precoce, tratamentul împreună cu câteva activități pot ajuta bolnavul și familia să gestioneze mai ușor această afecțiune care degradează fizicul și psihicul pas cu pas.

Dopamina e de vină

Când nivelul de dopamină la nivelul creierului scade cu mai mult de 50-70% faţă de valorile normale, apar simptomele specifice bolii. Nici nu-i de mirare, pentru că dopamina este responsabilă de reglarea comportamentului motor. Din păcate, nu există o analiză care să măsoare acest nivel, ca să-l putem verifica așa cum facem în cazul unei carențe de fier, spre exemplu. Deși nu se cunosc cauzele care duc la această scădere a dopaminei, au fost identificați o serie de factori de risc pentru apariția bolii, cum ar fi: factori de mediu (expunerea la erbicide, pesticide, metale grele), factori genetici, dar și traumatisme craniene repetate sau tipul de personalitate.

Simptome specifice

De multe ori, debutul bolii este confundat cu procesul de îmbătrânire, ceea ce face tardivă diagnosticarea bolii.

Tremorul extremităţilor (mână şi, mai rar, picior), rigiditatea musculară, lentoarea în efectuarea tuturor mișcărilor, tulburările de mers (mers cu paşi mici, cu trunchiul aplecat în faţă, cu tendinţă de cădere) şi fața „îngheţată“ (diminuarea numărului de mişcări şi „sărăcirea“ comportamentului motor – clipit rar, faţă imobilă, poziţia pe scaun nu este ajustată) sunt principalele simptome motorii ale bolii Parkinson.

Acestora li se alătură: oboseala, tulburările de somn, constipaţia, salivaţia în exces, tulburările urinare, transpiraţia excesivă, confuzia, depresia sau anxietatea. 

Boala Parkinson are o evoluţie progresivă, iar în stadiile avansate devine invalidantă (cam după 10-20 de ani), bolnavul nu mai poate merge, nu se mai poate ridica sau așeza, nu mai are manualitate, apar tulburări de urinare, îi scade tensiunea la ridicarea în picioare, iar perioadele de halucinații îl rup de realitate. Totuși, decesul apare în urma complicațiilor, nu a bolii propriu-zise.

72.000 de persoane sunt afectate în acest moment în România de boala Parkinson și doar 5-10% din cazuri sunt genetice sau moştenite.

Diagnosticul se pune târziu

Cei mai mulți ajung la medic speriați de tremurul mâinilor sau al piciorului, din cauza dezechilibrului sau a tulburărilor de scris (scrisul devine mic și aproape de neînțeles). Însă boala este deja instalată în acel moment. Tulburările de miros, de somn, constipaţia sunt prezente cu mult timp înainte de diagnosticare (până la 20 de ani). Cel mai frecvent, simptomele apar în jurul vârstei de 60 de ani, însă unu din 20 de pacienți a fost diagnosticat la 40 de ani.

Tratamentul nu vindecă

Medicamentele sunt simptomatice şi vizează în principal simptomele motorii, nevindecând boala. Tratamentele includ mai multe clase de medicamente și intervenții chirurgicale. Medicamentele cresc temporar cantitatea de dopamină sau mimează acțiunea acesteia, scăzând rigiditatea musculară, îmbunătățesc viteza și coordonarea mișcărilor și reduc tremorul. În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în decursul unei zile, tratamentul controlează bine simptomele, alteori simptomele sunt prezente în pofida medicației. 

Declaraţie Dr. Titus Mihai Vasile, medic primar neurolog

Debutul bolii este unul lent şi, din păcate, momentan, boala nu poate fi diagnosticată anterior instalării manifestărilor motorii cardinale (tremor de repaus al unui membru, viteză lentă de efectuare a mişcărilor, tulburări de mers). Cercetarea medicală este pe cale să ofere speranţa unui diagnostic mai precoce al bolii în anii ce urmează și descoperirea unor medicamente care să modifice semnificativ progresia bolii.

Îngrijirea bolnavului trebuie să fie multidisciplinară – o echipă condusă de medicul specialist neurolog, din care să facă parte medic de recuperare, kinetoterapeut, ergoterapeut şi logoped –, la care să se adauge existenţa şi dotarea corespunzătoare cu aparatură şi personal specializat a unor centre dedicate terapiilor de recuperare neurologică din boala Parkinson, toate acestea aflându-se, din păcate, în România în stadiul de pionierat. De asemenea, în echipa de îngrijire trebuie cooptată familia pacientului.

Activități care fac viața mai ușoară

Pe lângă tratament, o serie de activități pot îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor de Parkinson. O serie de terapii adjuvante precum kinetoterapia, fizioterapia, masajul sau o rutină zilnică de exerciţii fizice, îmbunătăţesc mobilitatea, menţin tonusul muscular şi mobilitatea articulară, iar echilibrul şi coordonarea mișcărilor sunt îmbunătăţite. 

Dieta e de ajutor

Deși nu există o dietă specială, cum ar fi în cazul diabeticilor, alimentele bogate în substanțe antioxidante sunt de mare ajutor. Legumele (varză, ardei gras, cartofi, anghinare), fructele (de pădure, pere, mere, struguri), cerealele, ouăle, leguminoasele (fasole, linte), nucile (pecan, alune, nuci), ciocolata neagră, vinul roşu, cafeaua, ceaiul sunt recomandate pentru conţinutul crescut de antioxidanţi. Pe de altă parte, alimentele care îngreunează digestia şi absorbţia medicamentelor în organism, precum mezeluri sau carne/peşte uscat, brânzeturi maturate (brânză cu mucegai, camembert, cheddar), varză murată, produse din soia, inclusiv sos de soia sau suplimentele de fier, sunt de evitat.

Pactul cu boala:

„Impactul diagnosticării cu boala Parkinson este adesea devastator pentru pacient – şi vorbesc din proprie experienţă, fiind bolnav de 20 de ani. Cel mai greu este să accepţi că eşti bolnav şi să treci peste acest moment critic. Aceasta este prima bătălie câştigată în lupta cu boala Parkinson. Am descoperit de-a lungul timpului că a urma tratamentul nu este de ajuns în lupta cu boala Parkinson şi că multe lucruri simple, făcute zi de zi, de la exerciţii fizice pentru atenuarea simptomelor motorii la activităţi recreative, prin care să ai mintea tot timpul ocupată, ajută în obţinerea unei calităţi a vieţii cât mai bune. Acesta este şi unul dintre mesajele principale pe care le comunicăm prin intermediul Asociaţiei de Luptă împotriva Bolii Parkinson – tratamentul adecvat şi activităţile adaptate bolii Parkinson cresc calitatea vieţii pacienţilor“, declară Dan Răican, preşedintele Asociaţiei de Luptă împotriva Bolii Parkinson.

Citește și:

 

Articol preluat din ediția de martie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus