Esti aici
Femeia.ro > Vedete > Beatrice Rancea: Mintea și sufletul meu lucrează mereu

Beatrice Rancea: Mintea și sufletul meu lucrează mereu

BEATRICE RANCEA este cunoscută pentru dăruirea și priceperea în lumea dansului. Figura ei charismatică ar fi ajutat-o probabil să fie și o actriță desăvârșită. Dar a ales dansul.

Manager al Operei din Iași de opt ani, se poate lăuda cu șase stagiuni de succese de necontestat, publicul simțindu-se de-a dreptul răsfățat. Discretă, elegantă, doamna în negru face parte acum din juriul emisiunii „Îmi place dansul”, cel mai spectaculos show de divertisment al toamnei, difuzat în fiecare sâmbătă și duminică, de la ora 20, la Kanal D.

Cum de ți-a plăcut dansul clasic, o artă care cere un efort susținut, dublat de minte, cultură și sensibilitate?

Încă de la patru ani, când am intrat prima oară într-o sală de balet și am văzut că totul este foarte frumos, fetițele erau îmbrăcate în roz, grațioase, am rezonat imediat, a fost ceva de care nu m-am despărțit toată viața. Chiar dacă am avut perioade în care nu am putut să dansez, am rămas cu sufletul pe scenă sau în spatele ei. Cred că este cea mai frumoasă formă în care poți evolua. Dacă ai la bază dansul clasic, poți interpreta orice stil de dans, de la neoclasic până la dans popular. Toți marii balerini au o școală care le creează un fundament puternic și pot aborda orice alt stil de dans.

Poate oricine să aleagă asta?

Poate oricine, dar este ceva mult mai special, pentru că se intră în această artă la o vârstă fragedă și se perfecționează toată viața. Chiar și când se retrage, un balerin rămâne cu gândul că putea perfecționa și mai mult, putea interpreta rolurile mai bine. Acest studiu al baletului clasic impune neapărat poantele, care sunt studiate de la zece ani. Baletul clasic este un studiu al întregii vieți.

Calitățile native ți le poți descoperi și la altă vârstă ca să faci balet?

Calitățile native, da. Dar balet clasic poți face doar dacă îl începi foarte timpuriu. Sunt arte în care studiul de la o vârstă fragedă este absolut necesar. În dansul contemporan sau genurile noi, poți avea la bază și gimnastica sau alte forme de antrenament al corpului, însă în dansul clasic se începe de mic. Nu poți studia poantele de la 16-17 ani. Datele fizice sunt obligatorii. Ești măsurat ca înălțime, sunt măsurate picioarele în raport cu trunchiul, lungimea gâtului, deschiderea. Sunt calități fizice cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, nu le putem dobândi. Poți perfecționa dansul, dar nu poți dobândi anumite calități fizice.

Cum a fost întâlnirea cu scena și care a fost spectacolul care te-a marcat ca profesionist?

Absolut toate spectacolele te marchează, indiferent de câte ori le repeți. Întâlnirea cu publicul generează emoție. Toate debuturile în rolurile importante, toate premierele, toate rolurile pe care le-am obținut după ani de muncă m-au marcat. Poate rămâi în memoria publicului cu un anumit rol, dar eu le-am iubit pe toate și n-aș putea să numesc unul.

Baletul nu e un spectacol pe care îl înțelege oricine. Cum și când se educă gustul pentru acest tip de spectacol?

Copiii trebuie educați de mici, trebuie îndrumați către mișcare, dans pentru că fac bine trupului, sufletului și minții. Dacă efortul fizic e făcut în compania muzicii, cu atât mai bine: capătă o cultură muzicală, o dragoste de a înțelege ce înseamnă dansul, arta, opera sau baletul, genuri mai puțin accesibile într-o primă fază. Eu n-am întâlnit un copil care să intre într-o sală de balet și să nu-i placă. Depinde de spectacol. Trebuie duși la spectacole de debut în această artă, special concepute pentru copii.

Conceptul de dans s-a modificat între timp?

Baletul clasic nu s-a modificat. Sunt spectacole care rămân în repertoriul operei, sunt obligatorii, cum ar fi „Giselle”, „Lacul Lebedelor”. Evident, au apărut stiluri noi, spectaculoase, care se completează și își împrumută elemente pe care le dezvoltă, însă baza și tradiția rămân, indiferent de stilurile care vin, dispar, se reinventează, baletul va rămâne baza. Cum este belcanto în operă.

Ce ți se pare foarte dificil pentru concurenți în show-ul „Îmi place dansul”?

Este greu ce au de făcut concurenții, pentru că e dificil să evoluezi singur. Acest solo este greu de interpretat și de către un dansator mare, cu multă experiență. În cuplu, ai un sprijin. Sunt concurenți care vin din dansul sportiv și este greu să adaptezi elementele pe care le-ai făcut în doi într-un dans individual. Este o ștachetă ridicată foarte sus de la început, să te concentrezi singur, să emiți atâta energie, încât să cucerești publicul. De asemenea, se vor descoperi, vor învăța lucruri despre ei în momentul în care vor deveni propriul coregraf, când își vor construi singuri momentul de dans care să-i pună cel mai bine în valoare.

Ce e dificil de apreciat în departajarea concurenților?

Emoția pe care o transmit, pentru că nu ai cum să păcălești pe scenă. Sufletul transpare imediat în mișcare.

Cât de util crezi că e să educi o generație de fete în materie de mișcare, grație, feminitate, decență?

Educația este utilă întotdeauna, în orice domeniu, depinde de mentori. Este util să avem oameni care ne îndrumă pașii. Sper ca și emisiunea aceasta să educe, să stârnească curiozitatea celor care nu au încercat să experimenteze dansul să vadă cum arată în mișcare, poate își găsesc un stil potrivit.

Te îmbraci simplu, dar sofisticat. De unde știința de a alege haina potrivită?

Nu este o știință, mă îmbrac ca să mă simt bine. Este dificil să mă îmbrace cineva, pentru că starea mea de confort este importantă. Haina schimbă postura corpului, atitudinea și starea interioară.

Ai căpătat o dependență de shopping sau ți se pare un fenomen care nu ți se potrivește?

Nu este ceva fără de care nu pot trăi. Îmi place să fac cumpărături, dar nu este un punct esențial al existenței mele.

Cât timp îți ia pregătirea pentru o zi de lucru?

Nu foarte mult, mă pregătesc repede; chiar dacă machiajul meu pare elaborat, mă machiez repede și de coafat e simplu pentru că, din dans, m-am obișnuit cu părul strâns.

Fumezi? Îți place? E bine? E rău?

N-am fumat niciodată, nu mi-a plăcut. Nu ar fi făcut bine respirației în efortul fizic presupus de dans. Nu m-a tentat, spre norocul meu!

Care este locul tău preferat de citit, visat, privit?

Eu n-am un loc preferat. Mă simt bine acolo unde am liniște sufletească și unde mă pot aduna. Evident, mă simt bine acasă și este locul în care îmi doresc să ajung cât mai des, mai ales că fac drumul între Iași și casă (n.r. casa de lângă București). Mă duc întotdeauna acolo unde mă simt bine.

Cum arată vacanța ta ?

Vacanța mea e rară și are multă liniște. Încă de când eram elevă de liceu, îmi plăcea să mă relaxez, având în vedere efortul fizic foarte mare. Îmi plăcea să merg în locuri cu puțină lume sau în orașe în care să pot să vizitez sau să văd niște spectacole.

Acorzi o atenție specială mașinii?

Eu nu sunt un șofer foarte experimentat. Am luat carnetul după vârsta de 30 de ani, pentru că nu mi-a plăcut să conduc, dar a fost o necesitate, având în vedere că nu puteam ajunge în București decât cu rata, locuind în afară Capitalei. Îmi plac mașinile de teren pentru siguranța oferită, dar nu îi acord mașinii atenție specială și nici nu cred că este ceva de fiță.

Ești conectată mult timp la online și la rețelele sociale?

Nu am cont de Facebook, am un cont de Instagram, dar nu sunt o persoană dependentă de social media.

Ești o femeie de succes. Ce a însemnat succesul pentru tine, cu bune și cu rele?

Succesul ți-l evaluează alții. Eu am muncit toată viața și munca a însemnat acest succes. Sunt dedicată în continuare dansului, lucrurilor în care cred și nu consider că am avut succes. Sunt pe drumul meu, pe calea mea, cu bune, cu rele, dar mă bucur să știu că oamenii mă consideră un om de succes.

Mai ai visuri și proiecte în buzunar?

Evident, în fiecare zi îmi propun câte ceva, visez. Mintea mea lucrează mereu și nu mă pot relaxa complet. Mă gândesc mereu la ce mai am de făcut, ce mai pot inventa ca să fac lucruri frumoase și bune. Sunt în mișcare și atunci când stau. Mintea și sufletul lucrează mereu.

Citește și:

Material apărut în Revista Femeia., octombrie 2019

Text: Ivana Iancu

Foto: PR

Comments

comments

Lasă un răspuns