Să zicem că, de-a lungul milioanelor de ani, mama natură a avut şi porniri artistice, nu numai… funcţionale. Asta, ca să nu punem „operele de artă“ de mai jos pe seama unor fiinţe supranaturale.
Locuri ce par transpuse direct din poveşti se află pe tot pământul, artista de care vorbeam mai sus nefăcând discriminări. Unde a găsit un loc nimerit, a şi sculptat ori a modelat câte ceva.
Drumul pietruit al gigantului
Giant’s Causeway este singurul loc din Irlanda de Nord înscris în patrimoniul UNESCO. Ieşind din Canalul de Nord, de-a lungul platoului Antrim, mii de coloane bazaltice, de forme aproximativ hexagonale, s-au îmbinat formând, în mare parte, un drum pietruit. Explicaţiile geologilor nu-i prea satisfac pe localnicii – chestii fără imaginaţie precum erupţii vulcanice, răciri, eroziuni, toate de-a lungul a milioane de ani. Aşa îţi explică, fără să insişti prea mult, cum a fost construit drumul gigantului. Evident, de către un uriaş. Irlandez, nu mai încape vorbă, Finn MacCool pe numele lui, care şi-a croit drum pietruit spre rivalul scoţian de aceleaşi dimensiuni, Benandonner. Ar fi urmat o luptă titanică pentru întâietate.
Valea spiriduşilor
Nu, nu este în Anglia sau Germania, locurile preferate ale micilor făpturi supranaturale. Se află în Statele Unite, mai exact în Parcul Naţional Goblin Valley din Utah (SUA). Formaţiunile ciudate de la care valea şi-a luat numele (goblin înseamnă spiriduș) au fost datate ca „vieţuind“ în zonă de mai bine de 200 de milioane de ani. Formaţiuni calcaroase, ce seamănă cu nişte ştrumfi portocalii, străjuiesc valea. Spiriduşi împietriţi de cine ştie ce zgripţuroaică?! Din nou, vin geologii şi spun: eroziune şi rezistenţă diferită a straturilor calcaroase. Dacă totuşi sunt nişte spiriduşi?
Pădurea de piatră din Yunnan
În provincia Yunnan din sud-vestul Chinei, se află o impresionantă pădure din piatră. Localnicii îi spun Shilin (shi = piatră, lin = crâng, pădure). În vremea dinastiei Ming (1368-1644), stâncile ca brazii erau considerate întâia minune a lumii. În 2007, a intrat în patrimoniul UNESCO. În urmă cu 270 de milioane de ani, aici era o mare. În timp, apele s-au retras şi a rămas calcarul. Acesta, sub „degetele“ dibace ale naturii, s-au transformat în trunchiuri de copaci împietriţi. Dar nu numai copaci, ci și oameni: în micul Shilin, există o formaţiune din piatră ce seamănă cu o fată graţioasă privind spre lac. Este Ashima, spune legenda, care încă-şi aşteaptă iubitul.
Sferele de piatră Moeraki
Pe plaja Koekohe din Noua Zeelandă, se află sute de bolovani sferici, unii cu diametrul până la 3 m. Sunt prea rotunzi, spun maorii, ca să fie naturali. De fapt, sunt coşuri enorme de ţipari, pierdute de pe o canoe imensă, condusă de strămoşi uriaşi… Oamenii de ştiinţă însă spun – e drept, cu jumătate de gură – că sferele, bătrâne de 56 de milioane de ani, sunt sedimente marine amestecate cu nisip, un fel de beton natural, modelate de vânt şi valuri. Chiar aşa de frumos?
Marea Gaură Albastră
Perfect rotundă, adâncă de 120 m, situată chiar în mijlocul recifului Lighthouse din Belize, Marea Gaură Albastră este destinaţia perfectă pentru scufundători. Făcută celebră de cercetătorul Jacques-Yves Cousteau, dolina atrage turişti şi dă frâu liber imaginaţiei. Poate că o civilizaţie subacvatică ori sirenele şi-au făcut poartă spre suprafaţă. Sau doar prăbuşirea unor formaţiuni carstice spre sfârşitul ultimei ere glaciare. Ce alegi?
Citește și:
Disparitii celebre, disparitii inexplicabile
Magia: Stiinta oculta sau sugestie
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.9/05.03.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Thinkstock
