Dacă vrei să primești, trebuie să și dăruiești

Te-ai gândit vreodată că primești în măsura în care dăruieşti? Altfel, conflictele interioare şi nemulţumirile de tot felul te vor însoţi ca o umbră. Cum faci să nu ai parte de ele?

Potrivit unei legi nescrise a naturii, fiinţa umană făcând, fireşte, parte din ea, primeşti doar dacă dăruieşti. Doar aşa se poate tinde spre echilibru, armonie, inclusiv în ceea ce-i priveşte pe oameni şi relaţiile dintre ei. Altfel, când legea este încălcată, apar nemulţumirile, conflictele, relaţiile se destramă, traiectoria destinului este deviată.

Aşadar, orice relaţie interumană implică, pentru a fi în armonie cu tine însăţi şi cu cei din jur, în egală măsură, atât actul de a dărui, cât şi pe cel de a primi.

Părinţi şi copii

Cele mai simple relaţii interumane, în care într-un fel sau altul fiecare dintre noi este implicat, sunt cele dintre părinţi şi copii. Nu puţini sunt cei care consideră că a fi părinte înseamnă să te jertfeşti pentru binele copilului. Imediat ce a venit pe lume, trebuie să uiţi de interesele proprii, să te dedici întru totul celui căruia i-ai dat viaţă. Ce-i drept, cât este mic, nici nu ai altă soluţie! Copleșită de griji şi activităţi de tot felul, te consolezi cu ideea că mica fiinţă te va răsplăti cândva în viitor pentru toate eforturile depuse. Aşa va fi oare? Se întâmplă adesea ca doar  peste câţiva ani asemenea părinţi să se plângă de faptul că odrasla pentru care s-au sacrificat nu le este recunoscătoare, nu le acordă atenţie şi iubirea ce li se cuvine.

Se poate şi altfel? Da, iubirea necondiţionată rezolvă problema, ea te va face să gândeşti că tot ceea ce faci este un dar pentru copilul tău, nu un sacrificiu. Şi el îţi oferă, necondiţionat, prin simpla prezenţă, afecţiune şi bucurie, nu-i aşa? Apoi, aşa cum îl înveţi să meargă şi să vorbească, învaţă-l că trebuie şi să dăruiască, nu doar să primească. Cum anume?  Împărţind nu doar un măr, o prăjitură, o ciocolată, ci şi greutăţile. De exemplu, ce-ar fi să-l antrenezi în treburile casnice? Copiii sunt atraşi ca de un magnet de activităţile adulţilor. Pe de o parte îi amuză, pe de alta îi ajută să se dezvolte, precum şi să înţeleagă că trebuie să şi dea, nu doar să primească. „Răsplata“? Obişnuinţa de a-şi ajuta mama, de a-i fi alături şi la bine, şi la greu se va menţine şi în anii ce vor urma.

Parteneri de cuplu

Uniunea dintre un bărbat şi o femeie este programată de natura însăşi pentru a da şi a primi,  începând cu contactul fizic și nelimitându-se doar la acesta, ci şi în plan psihic, prin emoţii, afecţiune, dăruire. Fără un echilibru între ele, relaţia nu funcţionează. Când unul din parteneri pretinde doar să primească, uitând că trebuie să şi dăruiască, se perturbă echilibrul relaţiei dintre ei şi apar conflictele. Nemulţumirile şi dorinţele neîmplinite cuibărite în subconştient vor face ca, mai devreme sau mai târziu, relaţia să se destrame.

Se poate şi altfel? Cu siguranţă. Împărtăşeşte cu partenerul de cuplu greutăţile vieţii de zi cu zi, nu lua bărbatul pe post de sursă de plăceri sau card de credit, iar dacă el are o bună situaţie financiară, „răsplăteşte-l“ cu atenţie şi grijă. Şi, ceea ce nu e mai puţin important, nu-i permite să te neglijeze, să nu te bage în seamă. Spune-i ce aşteptări ai de la o relaţie de cuplu.

Angajat şi angajator

Când salariul e mai mic decât eforturile depuse la locul de muncă, se ajunge la nervozitate şi trăirea acută a sentimentului că eşti exploatat şi umilit. Uneori însă, nici un salariu mare nu compensează eforturile, când munca nu ţi-e apreciată, dacă nu eşti stimat, părerile nu-ţi sunt apreciate, nu sunt îndeplinite toate „promisiunile“ din contractul de muncă.

Se poate şi altfel? Da (sau cel puţin merită încercat). Stabileşte de la bun început, întâi în sintea ta, ce este important pentru tine: doar banii, doar aprecierea sau ambele? În funcţie de aceasta, caută-ţi locul potrivit. În ceea ce priveşte părerile, expune-le doar dacă îţi sunt cerute sau găseşte momentul propice pentru a face acest lucru, cu mult tact, şi a vedea dacă au ecou. Şi, desigur, nu uita că acelaşi lucru îşi doresc ceilalţi, şefi sau nu: să fie nu doar ascultaţi, ci şi apreciaţi.

Tu şi ceilalţi

Oare egoismul şi avariţia unora îi fac doar să pretindă, fără a se gândi că trebuie să şi ofere la schimb? Nu neapărat. Uneori, meteahna are rădăcini în frageda copilărie: aşa au văzut, aşa au înţeles că se procedează. Ea însă poate fi corijată. Te încumeţi? Obişnuieşte-te să te interesezi de ce-i preocupă pe ceilalţi şi în relaţiile cu aceştia îngăduie-ţi să fii compătimitoare, înţelegătoare, atentă, bună. Încearcă şi vei constata că merită. Pentru că, înainte de toate, primul beneficiar al unei asemenea atitudini vei fi chiar tu. O floare, o vorbă bună, un zâmbet, o încurajare sunt daruri ce ne fac viaţa mai uşoară. Şi nu doar când le primim, ci şi când le dăruim.

Apoi, fă acte de caritate. Faptele bune ridică moralul şi cresc stima de sine. Sprijinul oferit celor din jur nu trebuie să fie neapărat de natură materială. Gesturile şi faptele care vin în ajutorul celorlalţi te-ar putea ajuta să te simţi bine în propria piele.

Citește și:

• 10 semne că ești nemulțumită
• Graba strică treaba
• De ce (nu) repetăm greșelile părinților

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr14/13.04.2017
Autor: Olga Sveduneac
Sursa foto: pixabay