Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Ada Condeescu: De la actorie la gotografie și înapoi

Ada Condeescu: De la actorie la gotografie și înapoi

Ada Condeescu este una dintre cele mai premiate tinere actrițe de la noi. Frumoasă, firavă, senină, este o plăcere să stai de vorbă cu ea.

De la mijlocul lunii decembrie, la galeria Rotenberg Uzunov din București, actrița expune fotografie. Colentina, un proiect de compoziție. „Niciodată când fotografiez nu mă limitez la un subiect, încerc să compun cât mai mult în interiorul unei imagini, să fac din asta un exercițiu vizual din care instinctul redă imaginea finală. Mă las în voia lui − și îmi place asta. Văd lucrurile în mintea mea într-o anumită așezare și din asta se naște și nevoia de a fotografia. Fac asta de mult timp, însă abia acum am simțit că e momentul să împărtășesc“, spunea Ada la vernisajul expoziției. Născută, crescută printre artiști, într-o atmosferă boemă care, din păcate, spune ea, nu mai există, Ada are un fel relaxat și, în acel timp, concentrat de a vedea lumea.

E greu să creşti numai printre artişti? E amuzant? E provocator?

Greu uneori este, pentru că te simţi prea mic, te simţi prea puţin cunoscător, dar asta, de multe ori, te face mai ambiţios şi mai curios. Vrei să ridici nivelul la care te afli şi parcă există ceva care te împinge să vrei să ştii mai multe. Asta duce, inevitabil, la o evoluţie a propriei persoane şi o alegere sănătoasă a valorilor de viaţă.

Cum a fost prima dată pe un platou de filmare? Dar pe scenă?

A existat foarte multă parte tehnică înainte de a juca propriu-zis. Eram obişnuită să dau drumul jocului, instinctului mult mai rapid, însă a fost o aşteptare interesantă, în care eram atentă la fiecare lucru nou pe care îl vedeam în jur. Emoţii nu prea au fost, însă pe scenă prima dată am simţit că emoţiile mă înghit şi că nu le pot controla, ele sunt cele care mă stăpânesc.

Care a fost cel mai recent rol? Vorbeşte târgul că ai dat actoria pe fotografie…

Nici pe departe! Fotografie făceam dinainte de a intra la facultatea de actorie, iar dincolo de asta, cele două arte se completează foarte bine. Este vorba de o moștenire de la tata, el mi-a dăruit primul aparat foto pe film, iar în anul doi de facultate, am luat premiul pentru imagine la Festivalul „Cinemaiubit“ organizat de UNATC. De altfel, profesorii și oamenii de meserie m-au încurajat mereu, iar asta a fost foarte important. Mereu m-am inspirat din arta vizuală atunci când am lucrat la un rol, am tot felul de dosare de personaj în care, dincolo de foile scrise, sunt multe imagini. Ultima premieră am avut-o anul acesta, cu rolul Monica, în filmul lui Cătălin Mitulescu Dincolo de calea ferată. E un rol pe care îl ador, care a făcut trecerea de la rolurile de puştoaică la cel de femeie matură − mama care îşi cunoaşte atuurile şi căreia îi place să se joace cu propriile puteri. De altfel, Colentina (numele proiectului fotografic al Adei − n.r.) a fost realizată în timpul filmărilor la Dincolo de calea ferată.

Vede altfel un actor ce se întâmplă în jurul lui − şi aici mă gândesc că un actor are poate o altă abordare a realităţii −, fotografiile tale sunt influenţate de profesia ta?

De profesia mea nu cred, de educaţia vizuală pe care am primit-o şi pe care mi-am făcut-o singură da, cu siguranţă. Peste asta, intervin simţul propriu, gustul, felul propriu de a privi, sensibilitatea şi tot ceea ce compune interiorul unei fiinţe.

Schimbăm un pic registrul: ce înseamnă dragostea pentru tine?

Ooo… foarte multe. Cu asta mă hrănesc cel mai mult şi cel mai des. Înseamnă bucurie, fericire, obstacol, vânt, apă, senzaţii, drum.

Dar ce înseamnă o căsnicie?

Deşi cuvântul nu îmi place, pentru mine înseamnă redescoperire şi multă fericire!

Copii? Îţi plac copiii?

Copiii… ce? 🙂 Îmi plac copiii, da, mă înţeleg perfect cu ei, mă adaptez rapid la diferite vârste şi îmi place să mă joc cu ei, am o disponibilitate destul de mare.

Trei întrebări fulger:

1. Fotograful preferat.

Mulţi, însă l-aş alege acum pe Manuel Bravo.

2. Mâncarea în faţa căreia nu poţi rezista?

Paste!

3. Ce părere ai de terapia prin cumpărături?

Foarte constructivă! 🙂

Dragostea, o formă de admiraţie. Mi-aduc aminte clar admiraţia mamei faţă de tatăl meu, apoi faţă de Petru Creţia, de admiraţia cu care vorbea Dora Stănescu de Nichita. Mereu am asociat dăruirea totală cu dragostea adevărată. Din păcate, e greu să mai ajungi la asta în ziua de azi.

100 de ani de fotografie

Manuel Alvarez Bravo este, a fost unul dintre cei mai importanți fotografi ai secolului trecut, fiind considerat fondator al fotografiei moderne. A murit în 2002, la 100 de ani, și a fotografiat până aproape de sfârșit. Manel Bravo este considerat un poet al obiectivului.

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr2/19.01.2017
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Radu Vintilescu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus