Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Ionela Bran, păstrătoarea tradițiilor românești

Ionela Bran, păstrătoarea tradițiilor românești

Îndrăgostită iremediabil de folclor şi tradiţii, Ionela Bran poartă mai departe tezaurul românesc şi îl face mai viu ca niciodată, chiar şi la mii de kilometri de graniţele ţării.

Colecţia impresionantă, peste 60 de costume populare autentice din zona Branului, a fost doar primul pas pentru a-şi umple sufletul de tot ce înseamnă folclor. În atelierul de creație by Ionela Bran se lucrează costume pentru multe ansambluri populare din ţară, dar şi de peste hotare: Mioriţa din Chicago, Ansamblul Școlii Populare de Arte din Brașov, Ansamblul Astra din Săcele, Ansamblurile Datina și Zoritorii din Cristian, pentru personalul Ambasadei României din Vietnam. Tot în acest atelier se realizează mobilier din lemn masiv, pictat sau sculptat cu motive tradiţionale.

Deşi copilăria i-a fost o bună şcoală pentru tot ce înseamnă tradiţii, Ionela şi-a desăvârşit pasiunea studiind temeinic. A absolvit Facultatea de sociologie-etnologie, iar acum este doctorand în etnologie. Din 2005 a înfiinţat şi Ansamblul Folcloric Poarta Dorului, moment în care şi-a mai împlinit un vis, acela de a fi solistă de muzică populară. Timpul este o provocare pentru ea. Este soţie şi mama a doi băieţi, de 13, respectiv 10 ani. În timp, a învăţat să găsească echilibrul între pasiune, familie şi lucruri dragi.

Purtaţi numele Bran şi sunteţi din Bran. Este o coincidenţă?

E o poveste. Eram într-o emisiune de folclor în care eram sărbătorită, iar moderatorul mi-a stâlcit numele de nenumărate ori (în loc de Bangălă, eram Băngala, Balangă, Bangală…). Atunci, doamna Ştefania Rareş, prezentă şi dumneaei în emisiune, a spus: „Nu mai pociți fata asta frumoasă, de acum înainte eu sunt naşa ei şi o botez: BRAN, de la zona pe care a evidențiat-o din punct de vedere etnofolcloric“. Emisiunea a continuat spunându-mi cu toții Ionela Bran. Ţin minte că am avut o mie de trăiri. Asociind numele cu localitatea, suna a „manelist“ (râde), apoi mă gândeam la reacția comunității mele şi, într-un final, m-a copleşit o responsabilitate teribilă. În zori, m-am trezit ştiind că numele de Bran am să-l port cu cinste.

Cum a început pasiunea pentru tradiţie?

Străbunica din partea mamei era cunoscută în sat pentru cele mai frumoase ii cusute… 

Lucra pe ascuns, pentru fetele bogate, ca nu cumva să-i fure cineva modelul şi apoi clienta să-i reproşeze vreun „plagiat“. Iar bunica paternă din țesut şi-a crescut copiii. Din zori până-n seară, era la război, concentrată la cele mai complicate alesături.

Realizaţi costume populare. Cum alegeţi modele, de unde vă inspiraţi?

Am avut de unde să învăț şi să culeg folclor. Când spun folclor, mă refer la toate fațetele lui (cântece, jocuri, obiceiuri, meşteşuguri). Asta înseamnă că am avut la îndemână modelele, tezaurul! Iar din dorința de a aprofunda ce am moştenit, am urmat o universitate de profil, studiind etnologia-sociologia.

Acum ia este un obiect vestimentar versatil. Vă îmbrăcaţi în ie în mod obişnuit?

Aş purta-o mereu! Am o colecție de costume populare foarte vechi pe care le îmbrac destul de des. Ia mea preferată este ia muntenească, cea pe care o avem şi în portul de Bran. Nu este ie mai încărcată de motive populare, are în ea un întreg talisman, îl poți citi, este ia în care s-a pus genel (fir metalic), arnici, paiete, mărgele, răbdare şi mult dichis. Este ia pe care a îmbrăcat-o Regina Maria cu atâta drag!

Cântaţi. De când aveţi această pasiune?

Cânt de mică. Orice activitate făceam, eu cântam. Când măturam, eram foarte fericită, căci avem parte de un microfon cu stativ (mătura) − în rest, foloseam microfonul fără fir (lanterna).

Dar de apucat serios de treabă am făcut-o abia după înființarea ansamblului.

Cum a luat naştere Ansamblul Poarta Dorului?

După ce am terminat facultatea, la Sibiu, m-am întors cu o dorință arzătoare de a evidenția zona şi din punct de vedere folcloric, fiindcă turistic era deja cunoscută. Asta se întâmpla în toamna anului 2004. Atunci, am mers prin şcoli, am selectat copii şi am început atât de timid! Nimeni nu-mi dădea vreo şansă de izbândă. Furam lemne de acasă, complice cu tatăl meu, şi mergeam în zori la căminul cultural să aprind focul, dădeam zăpada, iar la ora opt, când veneau mogâldețele să deprindă taina jocului, încă ieşeau aburi din ceaiul fierbinte cu care-i aşteptam.

Aţi făcut o colecţie specială pentru Festivalul de la Bran? Care a fost tema, ce mesaj aţi vrut să transmiteţi?

Din dorința de a apropia cât mai mulți tineri de tot ceea ce înseamnă identitatea noastră națională, de folclor, am creat o linie vestimentară tradițional-modernă, cu care am participat în luna februarie la Fashion Winter Festival 2016. Colecția haute-couture Regional IA a fost numită aşa deoarece fiecare ținuta reprezenta o zonă etnofolclorică a țării prin motivele brodate sau croi.

Cum îmbinaţi viaţa socială, cariera şi viaţa de familie?

La început a fost mai dificil, dar acum am învățat să prioritizez lucrurile, ştiu să le delimitez foarte bine: am un program bine stabilit, în care merg la atelier patru ore pe zi, după care sunt mamă, soție şi gospodină. Soțul meu nu acceptă să am vreo menajeră prin preajmă, aşa încât treburile casnice le îndeplinesc singură. Programul artistic de obicei este seara sau în weekend, când copiii sunt liberi şi mi-e mai uşor.

Băieţii vă moştenesc pasiunea?

Întotdeauna mi-am dorit băieți. E mai uşor pentru ei, ştiți, haine, coafuri, copii etc. Pentru un bărbat e mai simplu: chiar dacă are foarte mult de lucru la serviciu, se relaxează când vine acasă. Şi pentru mine e mai uşor, nu trebuie să fac codițe, să aleg mai multe tipuri de încălțăminte, fustițe, rochițe (râde). Bunul Dumnezeu are grijă să ne dea ce trebuie, ce avem nevoie şi cu ce ne descurcăm. Cel mic nu a vrut să se apropie de muzică până-n prezent, dar aprofundează tainele cioplitului (sculptura), iar cel mare studiază vioara. În schimb, amândoi sunt dansatori la ansamblul pe care l-am înființat.

Ce vă dă așa de multă energie?

Am zile în care îmi iau energia din orice: de la soarele care-mi bate-n geam, de la firul ierbii care a răsărit, de la pupicul de „bună dimineața!“ al copiilor, de la cântatul păsărilor, de la o carte bună, de la culoarea lenjeriei, de la… orice. Tot ce ne înconjoară e energie! Important este cum privim viața, problemele care vin, ce învățăm din fiecare experiență trăită şi cum percepem tot ce ni se întâmplă. Azi, femeile sunt mai prezente în viața publică, politică, în afaceri, iar asta implică mai multă solicitare, consum de energie şi fiecare îşi descoperă propria sursă de energie.

Locuiţi în Bran?

Patru ore pe zi, când vin la atelier. În rest, trăiesc în centrul urbei Brașov (râde). Am ales oraşul pentru a fi mai aproape de soțul meu, care are o afacere aici, şi pentru copii, fiindcă au mai multe opțiuni extraşcolare.

Cum petreceţi Crăciunul? 

Ziua de Crăciun o petrecem acasă, la Moieciu, unde sunt şi părinții mei, bucurându-ne de armonie, bucate alese şi colindători. A rămas o tradiție în ansamblul nostru ca masa de prânz din ziua de Crăciun să o luăm cu toți membrii, acasă la noi, având parte de o familie numeroasă!

Citește și:

Articol preluat din ediția de decembrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: arhiva personală


Lasă un răspuns

Sus