Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Mircea Radulian: Cutremurele nu pot fi prevăzute

Mircea Radulian: Cutremurele nu pot fi prevăzute

Nu cred că vom scăpa de spaimă cu totul nici dacă vom urma, in corpore, stu­dii de inginerie seismică și fizica pământului. Dar putem sta ceva mai liniștiți după ce un specialist ne povestește, mai pe înțelesul nostru, ce vor cutremurele astea de la noi.

Mircea Radulian este directorul științific al Institutului Nați­onal pentru Fizica Pământului, prin urmare un obișnuit al întrebărilor mai mult sau mai puțin panicate despre cutremure.

Bună ziua, ce mai spun străfundurile pământului zilele astea: sunt prietenoase sau supărate?

Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegem este faptul că Pământul este o planetă vie. Atât timp cât va fi viu, va da naştere la cutremure, erupţii vulcanice, furtuni, inundaţii etc. Este, dacă vreţi, preţul plătit pentru a ne bucura de frumuseţea munţilor, râurilor şi lacurilor, cascadelor, peşterilor, cerurilor multicolore şi de tot ce ne încântă ochiul şi sufletul pe planeta noastră plină de minunăţii. Și nu, nu vă pot spune cât sunt de prietenoase sau nu străfundurile planetei…

Puteți explica, folosind comparații la îndemâna noastră, a profanilor, ce se întâmplă când are loc un cutremur?

O imagine poate sugestivă ar fi cea a unui râu îngheţat în perioada de primăvară, când gheaţa începe să se topească. Atunci se produc ruperi în stratul îngheţat şi acesta este fragmentat în numeroase blocuri. Mişcarea râului de dedesubt antrenează aceste blocuri care se freacă unele de altele, se încalecă şi produc din când în când dislocaţii însoţite de sunete acute (trosnituri). Putem să asociem aceste dislocaţii cu seismele provocate în scoarţa terestră care, la rândul ei, este antrenată de mişcările din stratul vâscos de dedesubt (astenosferă). Doar să avem în vedere că vorbim de procese la scări de timp şi spaţiale foarte diferite!    

Poate fi prevăzut un cutremur?

Răspunsul este nu. Sunt nenumărate încercări (predicţia fenomenelor cu caracter catastrofal este un vis deopotrivă al specialiştilor şi al nespecialiştilor), dar rezultatele sunt dezamăgitoare. Dacă ne gândim că în fiecare an sunt înregistrate pe glob în medie 15-20 de cutremure mari, de multe ori cu efecte dezastruoase, şi că niciunul dintre acestea nu este prezis în limite rezonabile de localizare, timp de apariţie şi magnitudine, trebuie să recunoaştem că ştiinţa actuală este încă departe de a deţine secretul predicţiei cutremurelor.

Ziariștii nu prea sunt de acord…

E adevărat, predicţii s-au vehiculat în mass-media cu privire la zona Vrancea în ultimii 20 de ani, s-au insinuat obsesiv de la un an la altul, dar fără succes. În ciuda acestui bombardament mediatic cu promovarea iresponsabilă a predicţiilor şi a tot felul de prezicători de doi bani, din ce în ce mai mulţi oameni au început să conştientizeze că procesul seismic este extrem de complex şi nu avem încă la îndemână instrumentele care să ne permită o predicţie a viitoarelor cutremure catastrofale. Oamenii încep să înţeleagă că lupta adevărată nu este cu natura, ci cu noi înşine. Nu putem opri cutremurele, dar putem elimina efectele lor.

Știu că, pentru cutremurele cu epicentrul în Vrancea, perioada de revenire pentru un cutremur mare este de 35-40 de ani. De când începem să socotim? Din 1977?

Perioada de revenire de ­35-40 ani este o simplă estimare statistică: intervalul de timp mediu aşteptat între două evenimente majore. Aceasta este calculată pe baza datelor de observaţie din Vrancea pe o perioadă de şase secole. Complexitatea fenomenului seismic exclude însă orice re­petare simplistă a ciclurilor seismice. Dimpotrivă, din ce în ce mai mulţi seismologi sunt de acord cu faptul că pro­ducerea cutremurelor majore are loc mai degrabă grupat, în seturi de 3-4 evenimente în interval de circa 40-50 de ani, urmate de intervale mai lungi (50-70 ani) fără evenimente majore. Din acest punct de vedere, cutremurele din anii 1940, 1977, 1986 şi 1990 reprezintă o grupare majoră, iar producerea următorului cutremur major ar putea să aibă loc la un interval mai mare decât intervalul mediu de 35-40 ani, deci după anul 2020. Atenţie însă: toate aceste estimări sunt foarte apro­ximative, sunt bazate pe un set de date mult prea restrâns în timp şi nu sunt legate de o modelare a fenomenului seismic.

Bănuiesc că rudele și prietenii dvs. se consideră norocoși: primesc informația la prima mână. E greu să faceți față solicitărilor?

Există o părere destul de răspândită conform căreia specialistul ar deţine informaţii-cheie privind producerea unui viitor cutremur catastrofal pe care nu vrea sau nu are voie să le divulge publicului larg. Eu aş zice că mai degrabă e vorba de o speranţă a omului de a-şi ghici în­tr-un fel destinul, precum ghicitul în cafea, în cărţi. E firesc ca oamenii să vrea să ştie la ce să se aştepte şi vor solicita ori de câte ori mă văd să le dezvălui data fatidică a viitorului cutremur mare. Dacă le spui că o astfel de cunoaştere este imposibilă deocamdată, nu de multe ori îşi vor arăta dezamăgirea sau chiar suspiciunea (probabil că expertul ştie, dar nu are voie să spună). Din fericire, rudele mele şi prietenii sunt puşi în gardă de suficient de mult timp în urmă asupra neputinţei specialistului de a prezice cât de cât producerea cutremurelor catastrofale şi, atunci, nu mă mai solicită în acest sens.

Care ar trebui să fie atitudinea ziariștilor? Ce-ar trebui să înțeleagă? Cum ar fi mai eficient să transmită știrile despre cutremure?

Ziariştii caută cu bună ştiinţă senzaţionalul, care are un impact mai mare asupra cititorilor. Se remarcă acest lucru începând cu titlurile articolelor. Din păcate, uneori informaţia furnizată de specialist este deformată în mod voit (prin scoatere din context, de exemplu, sau prin împingerea la extrem a anumitor afirmaţii) pentru creşterea ratingului/vânzărilor. Eu consider că a venit timpul să schimbăm accentul de pe rating pe profesionalism.

 

Măsuri bune, pierderi mici

Există o legătură strânsă între calitatea măsurilor de protecţie antiseismică şi pierderile înregistrate la cutremure. În ţările cu cercetări avansate în domeniu, precum SUA sau Japonia, impactul unor cutremure chiar mari este semnificativ mai mic comparativ cu impactul constatat în ţările mai slab dezvoltate. De exemplu, un cutremur cu magnitudine în jur de 7 sau chiar mai mică provoacă pierderi de zeci de mii de vieţi omeneşti într-o ţară ca Iran sau Armenia, în timp ce, la aceeaşi magnitudine sau mai mare, pierderile la un cutremur în California sau Japonia sunt de ordine de mărime mai mici (câteva persoane).

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr49/08.12.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Radu Vintilescu

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus
\n