Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Viața la înălțime: Mădălina Vlăduț a ales să viziteze globul și nu biroul

Viața la înălțime: Mădălina Vlăduț a ales să viziteze globul și nu biroul

Mereu la patru ace și cu zâmbetul pe buze, extrem de bine pregătite, cu experiențe trăite de jur împrejurul lumii, stewardesele par să ducă o viață de invidiat, la care multe dintre tinere râvnesc.

Au ajuns în locuri la care mulți nici nu visează sau despre care nu știu unde se află pe hartă, au interacționat cu oameni de diverse naționalități și au învățat de la ei, s-au ambiționat și s-au autoeducat să răspundă cu zâmbetul pe buze oricărei provocări. Dar meseria de stewardesă nu e doar lapte și miere. În spatele tuturor acestor lucruri minunate stau sacrificii: multă muncă, oboseală, clienți dificili, depărtarea față de oamenii dragi, turbulențe și situații-limită la 10.000 de metri altitudine.

Încă de mică, Mădălina a fost un spirit liber. La 17 ani a decis să plece de acasă la studii. A studiat Afaceri Internaționale în Cluj-Napoca, urmate de un masterat l în Managementul Riscului. A plecat în Statele Unite cu programul Work & Travel, apoi cu o bursă Erasmus în Franța, aceste ieșiri schimbându-i viața. De aici, alegerea de a lucra ca stewardesă la Etihad a venit ușor!

Ce te-a determinat să devii stewardesă? Cum începe povestea ta?

Globul acela pământesc pe care mulți dintre noi îl au pe birou e răspunsul. Am ales să vizitez globul și nu biroul. După ce am avut mai multe joburi de maximum trei săptămâni în timpul facultății, am înțeles că poate nu trebuie să fac ce fac ceilalți.

Îmi amintesc că aveam colegi de liceu care mergeau la pregătire la desen, biologie sau chimie pentru că se pregăteau să devină arhitecți, medici sau avocați. În afară de o grijă exagerată pentru dantură, cărțile pe care le citesc, oamenii cu care interacționez și modul cum gândesc, nu aveam niciun plan. Așa că am ales să fac ce-mi place: să călătoresc. În anul II de facultate, am decis să investesc toți banii strânși din internshipurile în banking, burse și economii personale în programul Work & Travel, care mă trimitea în Statele Unite ale Americii pentru 4 luni.

Mai mult, a învăța să nu te legi sufletește e fantastic. Așa am cheltuit o mare parte din banii câștigați în State în călătoriile realizate pe o mare parte din Coasta de Est a Americii, în 25 de zile, lucru care mi-a deschis un apetit imens de cunoaștere. La întoarcerea în țară, mă aștepta o bursă Erasmus în Franța, așa că după o săptămână fulger petrecută acasă, am schimbat hainele din bagaj și am luat direcția Paris. Alte șase luni de provocări, de data asta pentru studiul academic. Când am revenit în țară să-mi finalizez studiile de master, nu-mi mai găseam locul: priveam cerul în timp ce eram la birou și abia așteptam să plec din nou.

Totul se întâmplă cu un motiv bine determinat, fie că acel motiv ne e expus mai devreme sau mai târziu. Știu că aveam nevoie de tubul acesta presurizat, care zboară la altitudini mari și mă poartă dintr-un colț în altul, mă pune în diverse situații, îmi prezintă diferiți oameni, culturi, religii și tradiții și, cel mai minunat, îmi expune culorile fantastice ale cerului la răsărit sau apus, în timp ce globul pământesc despre care vorbeam se rotește. Ca să completez răspunsul la întrebarea ta, eu m-am convins să fac asta. Dorința de a vedea lumea prin ochii mei și de a putea diferenția gustul pe care îl are o nucă-de-cocos din Mexic, una din Thailanda sau din Bali.

Care au fost cele mai mari satisfacții pe care ți le-a oferit această meserie?

Probabil 49% din răspuns ar fi că ajungi în locuri unice de pe glob, dar e mai mult de atât. E o satisfacție interioară, de bucurie, entuziasm și armonie între gândurile, acțiunile și dorințele mele. Pe lângă chestiunile de natură materială, pot să spun că îmi place mult latura umană a acestui job, să interacționez cu oameni, să analizez comportamente, să ofer soluții și să inspir. Mi se spune des că împrăștii energie pozitivă pe unde merg, așa că în fiecare zi mă trezesc cu scopul de a crea o lume mai bună și mai fericită prin micile lucruri pe care le fac.

Care au fost cele mai frumoase locuri pe care le-ai văzut?

Sunt o persoană care iubește oceanul și mă hrănesc cu energie vie. Apa, soarele, aerul, valurile sunt energie. Totul e energie. Ca să dau nume, pot spune Seychelles, Maldive, Bali, Thailanda, Vietnam sau Sri Lanka. Călătoresc în general spre locuri exotice, unde caut plajele acelea nu atât de cunoscute, cu natură intactă și influență umană minimă.

Ai avut vreun incident în aer? Ne poți povesti ce s-a întâmplat și cum ai depășit momentul?

Din fericire, nimic grav până acum. Se pot întâmpla multe, în special pe rutele ultralungi, unde un simplu leșin se poate agrava. Am avut colegi care mi-au povestit cum au stins focul pe ruta de Melbourne sau, ca să păstrăm o notă pozitivă, au asistat la o naștere la bordul avionului. Orice e posibil și suntem pregătiți pentru asta, inclusiv să acordăm primul ajutor. Desigur, a preveni e mai ușor decât a trata, așadar, în timpul boardingului, dincolo de zâmbetul de bun venit, are loc o trecere prin filtru a fiecărei persoane care se urcă la bordul avionului.

Dincolo de o viață de invidiat, mulți vorbesc și de partea mai puțin plăcută a acestei meserii. Ne poți povesti, din punctul tău de vedere, care este aceasta?

Orice job are plusuri și minusuri. Din fericire, beneficiile sunt mult peste partea mai puțin plăcută, așa că am decis să mă axez pe plusurile din această ecuație. Uite, cină în Milano și mic dejun în New York, sună cunoscut probabil. Dacă nu, încearcă să faci asta ca pasager. E interesant, dar obositor. Acum imaginează-ți că nu ești pasager, ci ești stewardesă. Porți uniformă, pantofi cu toc, nu te uiți la Fast & Furious 8, ci doar la pasageri și panouri ca să te asiguri că e totul în regulă. Conform valorilor companiei noastre, ospitalitatea e primordială, serviciile oferite sunt de 5 stele și oferim o experiență frumoasă de zbor. Nu închidem ochii pentru că suntem în timpul programului și, bineînțeles, zâmbetul nostru sincer e prezent pe chip pe toată durata zborului.

De asemenea, în afară de cele 30 de zile libere pentru care facem cerere cu un an înainte, nu pot promite că ajung la evenimente precum nunți, botezuri și altele. Cum programul meu e afișat la finalul lunii curente pentru luna următoare, am învățat să organizez o escapadă cap-coadă în câteva ore. Poate suna stresant sau prea din scurt, dar profit de orice perioadă care depășește trei zile să călătoresc.

Dacă în timpul jobului ești în locuri la care alții doar visează, cum arată vacanțele tale?

Vacanțele mele sunt simple, relaxante și relaxate. Împachetez strictul necesar, îmi iau camera de fotografiat, pașaportul, jurnalul și am pornit spre aeroport, de unde de multe ori îmi iau biletul pe loc. Cazarea mi-o aranjez prin Airbnb, care oferă cele mai variate și inedite cazări, astfel că am stat în corturi, junglă, bărci cu pânze, bungalow-uri pe plaje pustii sau sub cerul liber, la etajul unei case din Bali.

Pentru că ai menționat cuvântul visuri, mă inspir din tot ce văd și visez la o casă a mea pe o plajă undeva. Până atunci, sunt multe de explorat și de învățat. Viața e incredibil de frumoasă și generoasă. Oportunități sunt la tot pasul, trebuie doar să știm că un pas poate schimba direcția de călătorie cu 180 de grade, așa că… atenție unde pășim!

Ca să îți faci o idee despre stilul personal de călătorie, te invit pe site-ul meu de călătorie, www.jurnaluluneistewardese.com. Aici postez periodic despre experiențele mele, pe unde am ajuns și ce am făcut și totodată invit lumea să iasă din zona de confort și să se bucure de viață.

Ce înseamnă viața ta în afara serviciului?

Plimbări pe plajă, excursii în locuri noi, yoga, meditație, scris și citit. Sunt o persoană ca oricare alta, cu un job ca oricare altul. Ce face diferența e modul în care privesc lucrurile, mă bucur de tot ce mi se întâmplă. Cred cu tărie că suntem suma deciziilor noastre, experiențele din trecut ne formează personalitatea de acum și încă un lucru important: aleg cu mare grijă oamenii cu care petrec timp. Duc o viață echilibrată și lipsită de vicii, iubesc natura și tot ce înseamnă viață.

Cât de des reușești să ajungi acasă, la familie?

Familia mea sunt mama și tata, cu care vorbesc zilnic. Ei sunt cei care știu exact când decolez și unde aterizez, mai puțin atunci când merg acasă, deoarece îmi place să îi surprind. Anul acesta am fost aproximativ la fiecare 3 luni, ca să dăm o cifră. Fratele meu e la Londra, iar cu el mă văd cât de des am ocazia, distanța nu mai e un obstacol în ziua de azi. Familia tot timpul va fi pe primul loc, indiferent de ce se întâmplă.

Unde și cum vei petrece revelionul?

Revenind la visuri, cu siguranță pe o plajă. (râde)

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de ianuarie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: arhiva personala

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus