În cazul nostru, al oamenilor, ne legitimăm pe baza unei cărți de identitate sau a unui buletin. Dar și ele, animalele noastre de companie, au nevoie de act, un document important din punct de vedere legislativ și nu doar atât.
Cel mai important „act de identitate” pentru un animal de companie este carnetul de sănătate. Îl poate face doar medicul veterinar și vă ajută să vă identificaţi animalul în cazul pierderii lui. Câinii, pisicile, iepurii şi dihorii fac parte din categoria animalelor ce au nevoie de un astfel de carnet de sănătate. Și pentru că nu doar le iubim și le îngrijim, avem obligația, prin lege, să respectăm câteva reguli.
Schema de deparazitare și vaccinare a câinilor și pisicilor
Cu siguranță sunt puține cazurile stăpânilor care nu-și vaccinează animalele de companie. În primul rând, este vorba despre sănătatea lor, dar și a micuțelor patrupede. Conform Autorității Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), proprietarii care refuză să-şi vaccineze animalele de companie riscă să fie sancţionaţi conform HG 984/2005 cu o amendă cuprinsă între 400 şi 800 de lei. Și tot instituția amintită ne spune și care este schema pe care fiecare proprietar de animale de companie ar trebui s-o știe:
Pentru câini tineri. Deparazitarea internă se face la 4-5 săptămâni, cu o repetare la 12-14 zile, apoi se face trimestrial. Vaccinarea obligatorie, precedată de o deparazitare, se face o dată la 14 zile, începând cu vârsta de 6 săptămâni. Astfel, la vârsta de 6 săptămâni se administrează vaccinul monovalent, împotriva coronavirozei, o afecțiune severă ce afectează câinii de toate vârstele și rasele. La vârsta de 8 săptămâni se administrează vaccinul polivalent DHPPiL, la 12 săptămâni se face rapel la vaccinul polivalent DHPPiL, iar la şase luni se face vaccinul antirabic.
Pentru câini adulți. Deparazitarea internă se va face de 3-4 ori pe an, cea externă lunar, iar vaccinarea se face anual.
Pentru pisici. Prima deparazitare internă se face la vârsta de 4-5 săptămâni și se repetă după 12-14 zile, apoi se va face de cel puţin două ori pe an. Vaccinarea pisicilor începe la 8 săptămâni, când se administrează vaccinul polivalent pentru care se face rapel la vârsta de 12 săptămâni. Tot atunci se administrează vaccinul antirabic. La pisicile adulte, deparazitarea internă se face de cel puţin două ori pe an. Deparazitarea externă a pisicilor se face la necesitate sau în funcție de recomandările medicului veterinar.
Pentru a ieși din țară cu animalul de companie, acesta are nevoie de pașaport.
Înainte de a fi stipulată o lege pentru aceasta, e o datorie de bun-simț ca proprietarul să curețe mizeria lăsată de patruped pe stradă. Că nu se întâmplă de fiecare dată, o vedem aproape în fiecare zi. De altfel, măsurile pentru păstrarea igienei publice se regăsesc în documente adoptate la nivel local de autorităţi, aşa cum este şi Hotărârea Consiliului Local General al Municipiului Bucureşti nr. 120/2010, care prevede sancţionarea cu amenzi cuprinse între 200 şi 500 de lei pentru cei ce nu respectă măsurile de igienă.
Microciparea cățelului de companie
De asemenea, pe lista obligativității proprietarilor de câini se află și microciparea patrupedului, nerespectarea acestei reglementări putând fi sancționată cu sume între 2.000 și 5.000 de lei conform legii nr. 258/2013. Acest microcip nu funcționează precum un GPS, nu îl putem localiza în caz că se pierde. Dar cu ajutorul lui, odată ce a fost găsit patrupedul și dus la un cabinet veterinar, poate fi identificat foarte ușor. Toate cabinetele din România sunt obligate să aibă cititoare de microcipuri și acces la baza de date comună. Microciparea, ca procedură, se aseamănă cu o injecție, nu durează mult și nu este necesară anestezia. Nu este atât de dureroasă, mai ales că implantarea se realizează în zona cefei, unde pielea animalului este mai puțin sensibilă.
Taxe pentru animalele de companie crescute la bloc
Este sau nu legală taxa pentru animalele de companie pe care le avem în apartamente?
Există o lege, nr. 230/2007, care permite adunării generale a proprietarilor să adopte o hotărâre în acest sens, prin care să se instituie o taxă pentru animalele ce trăiesc în apartamentele situate într-un bloc (de cele mai multe ori, se iau în calcul doar câinii și pisicile). Altfel spus, în legislația care reglementează viața la bloc, nu există prevederi clare privind instituirea unei taxe pentru animalele de companie care trăiesc la bloc, dar permite asociațiilor de proprietari să ia o astfel de hotărâre. În plus, consiliile locale pot adopta hotărâri prin care să se reglementeze condițiile în care pot fi deținute animalele de companie din respectiva localitate. Totodată, conform avocat.net, această măsură poate fi contestată. Art. 26 din actul normativ amintit anterior stipulează că, dacă „o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari sau este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre”.
Citește și:
- 9 motive pentru care ar trebui să adopți un cățel
- Alimente nesanatoase pentru pisici
- 4 beneficii pe care le aduc animalele de companie
Articol preluat din ediția de septembrie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Mariana Fătulescu
Foto: pixabay.com