Esti aici
Femeia.ro > Din viață > Bianca Mereuță: Copiii au nevoie de oameni de vocație la întâlnirea cu învățătura

Bianca Mereuță: Copiii au nevoie de oameni de vocație la întâlnirea cu învățătura

Ea e Bianca Mereuță, o femeie extrem de puternică, de ambițioasă și care nu se dă învinsă de niciun obstacol. Mai ales când sursa ei de inspirație sunt sute de mii de copii din România cărora le-a transmis iubirea pentru cărți în cadrul proiectului Ce le citim copiilor, o comunitate ce aduce un impact pozitiv în educație și vine în ajutorul părinților, ghidându-i spre o viață în care cartea se află la baza educației.

Prin grupul de Facebook Ce le citim copiilor, Bianca a reușit să adune 100.000 de membri pe care-i ține aproape prin sfaturi, recomandări de cărți, proiecte prin care sunt dăruite cărți în cadrul comunității, crearea de biblioteci și dezvoltarea de proiecte și programe destinate alfabetizării copiilor și cultivării dragostei de carte. Are grijă să ducă activitatea grupului și în offline, prin evenimente și activități deschise membrilor comunităților și nu numai.

Prin acest proiect îi inspiri pe ceilalți. De unde te-ai inspirat tu pentru crearea acestuia?

Proiectul „Ce le citim copiilor” este unic. Acesta face parte dintr-o strategie integrată de repoziționare a cărții la nivel de mental colectiv ca bază a actului educativ. Am în spate 16 ani de experiență în branding și unele dintre atuurile mele sunt cercetarea și analiza. Acestea stau la baza creării unor concepte sustenabile, de care am fost pasionată dintotdeauna.

Educarea nu începe la școală, ci acasă.

După ce am devenit mamă, am considerat important să analizez mediul în care am adus pe lume un copil și era firesc să mă aplec asupra educației. În plus, cel mai important aspect a fost analiza nevoilor copilului. Când un copil este mic, el are nevoie de atașament și conectare, iar cartea prilejuiește momente de liniște pentru ca această armonie să se întâmple. Coroborând analiza aplicată pe educație în România cu nevoie propriului copil, am concluzionat că lucrurile nu se vor schimba în educație până când nu vor exista în piață cărțile și mecanismele prin care cartea să devină atractivă pentru copii și să fie considerată de ei și de părinți unul dintre instrumentele sănătoase în educare. Educarea nu începe la școală, ci acasă, iar acasă e nevoie să avem câteva rutine importante care să crească copii echilibrați și cu drag de a face lucruri. Între ele e nevoie să ne împrietenim copiii cu cartea.

„Dăruim comori” vine ca un răspuns firesc de a trece educația din mediul online „în teren”.  Și aici, tot analiza factorilor principali cu impact asupra copilului a determinat crearea programului.

Copiii rețin atunci când îi faci să se simtă bine, să se simtă în siguranță.

Sunt două componente esențiale în Dăruim comori: prima este CARTEA atractivă pentru copil și a doua este OMUL, acel om care tratează copilul cu empatie și blândețe, care înțelege că dialogul cu el și implicarea copilului în acțiunile din jurul poveștii sunt foarte importante. Copiii rețin atunci când îi faci să se simtă bine, să se simtă în siguranță. Dăruim comori răspunde acestor nevoi ale copiilor. Cărțile care merg  spre ei sunt selectate de mine pe principii de cultivare a valorilor esențiale ale umanității și de estetică. Sunt cărți care expun copilul la frumos, care îi aduc repere ale acestuia pentru că, așa cum știm cu toții, copiii citesc prima dată imaginile unei cărți și apoi învață să citească textele.

Totodată, mesajele cărților din Dăruim comori îi construiesc pe cei mici ca oameni buni. Apoi, extrem de important este omul care le citește.

Omul de vocație este acela care înțelege sufletul copilului și care îi face atractive experiențele prin care copilul internalizează lumea în creșterea sa.

Copiii României au nevoie de oameni de vocație care să le prilejuiască întâlnirea cu învățătura. Omul de vocație este acela care înțelege sufletul copilului și care îi face atractive experiențele prin care copilul internalizează lumea în creșterea sa. Oamenii din Dăruim comori sunt aleși cu un set de calități care să îi recomande pentru a le crea aceste experiențe bune copiilor, pentru ca ei să revină la carte cu drag. Acesta este răspunsul pentru a combate și datele statistice în privința analfabetismului funcțional. Părinții și oamenii de vocație, cartea adusă în viața copilului de la naștere, alături de rutinele sănătoase zilnice sunt răspunsuri bune pentru viitorii oameni mari.

Cum ai reușit să construiești un grup de Facebook cu atât de mulți membri? Care crezi că este lucrul care i-a adus pe toți aceștia împreună și care îi motivează să facă parte din comunitate?

Prin muncă, perseverență și creativitate. Colaboratorii și cei care mă cunosc îndeaproape știu despre mine că sunt o susținătoare a efortului depus constant și riguros pentru a reuși, și totodată, o mare iubitoare a ideilor speciale, venite cu zâmbet și cu bucurie în urma unei cercetări minuțioase integratoare în diverse domenii.

Nu putem să ne educăm copiii fără carte.

Ce le citim copiilor a venit în mine după ce am devenit mamă. Eram o mamă în căutare de bună educație pentru copilul său și, totodată, o mamă care avea cunoștințe temeinice de imagine și imaginar, de analiză de imagine, experiență în construcția de imagine, de branding.  Acum șapte ani, piața de carte din România, la nivel de calitate și valoare a unui concept integrat și închegat de pus în fața copilului era săracă. Când băiețelul meu avea sub doi ani, am început o cercetare minuțioasă a multiplelor ramificații ale modului în care educația formală și non-formală făcută cu empatie și blândețe crește oameni buni și am ajuns la concluzia că, din orice unghi am privi, orice metodă de învățare ne-ar surâde, nu putem să ne educăm copiii fără carte. În orice mod ne dorim să ne creștem copiii, la un moment dat, ei vor ajunge în contact cu cartea. Și pentru ca aceasta să nu le displacă, să nu o vadă ca pe o povară și să vadă învățarea ca pe un proces continuu de dezvoltare a propriei ființe pe tot parcursul vieții, e mare nevoie ca ei să ajungă într-o bună relație, într-o strânsă prietenie cu cartea, e nevoie să o considere acel ceva care le dă răspunsul la căutările lor. Pentru ca toate acestea să se întâmple, însă, e nevoie de timp și de un moment al începutului creării unei astfel de relații.

Bunele cărți pentru copii sunt acelea care transmit mesaje profunde și adulților.

Așa că, fiind sigură că acel moment de început este perioada în care copilul are contact cu lumea, cu viața, am început să studiez. Am studiat pentru început cercetări cu privire la importanța aducerii cărții în viața copiilor încă de la naștere, apoi site-uri ale școlilor mari de ilustrație din lume, ale facultăților de litere, site-uri ale celor mai importante organisme care acordă premii în cartea pentru copii în lume, compendii cu cei mai importanți creatori de carte pentru copii, site-uri de specialitate și site-uri de bloggeri internaționali pe domeniu, și de acolo am intrat într-o lume nebănuit de frumoasă, în camerele scriitorilor mari ai lumii și atelierele celor mai sensibili sau speciali ilustratori. Am fost la târguri internaționale de carte pentru copii, mi-am adus acasă o întreagă bibliotecă de specialitate și am învățat enorm. A fost o cercetare nebănuit de inspirațională și, totodată, vindecătoare și revelatoare chiar pentru mine însămi. De acum aproape șapte ani am descoperit că bunele cărți pentru copii sunt acelea care transmit mesaje profunde și adulților, iar superba ilustrație, aceea care îți cultivă înțelegerea frumosului este și aceea pe care o poți privi ca pe o operă de artă în miniatură. Acestea sunt cărțile care cresc copii întregi și sunt material suport în orice sistem educațional.

Consider că am venit cu acest mesaj frumos despre binele pe care îl aduce cartea în viața unui omuleț care crește.

Așa că, la început, fără un plan în minte, după ce adusesem la mine acasă de prin lume peste 1.500 de astfel de cărți, am creat grupul Ce le citim copiilor și am început să scriu acolo despre aceste cărți. Frumusețea acestor cărți și modul în care eu credeam în ele consider că au atras primii părinți. Apoi, în mai puțin de două luni, erau deja câteva mii de părinți și organic am tot crescut. Consider că am venit cu acest mesaj frumos despre binele pe care îl aduce cartea în viața unui omuleț care crește și am venit în întâmpinarea unei mari nevoi de informare a părinților despre lucruri sustenabile și bune. Abia după ce eram deja spre zece mii de oameni în comunitate, am început să studiez ce se întâmplă în mediul editorial din România, cât de puțin se cumpără carte, cât de scăzut este accesul la carte bună din pricina veniturilor mici și m-am gândit la ceea ce aș putea să fac pentru a ajuta părinții să acceseze cartea selectată din piața de la noi, la prețuri accesibile și editurile să își recupereze cât mai repede banii din piață. Așa că, am devenit un mijlocitor între edituri, părinți și tot mai multe cadre didactice căutătoare de carte bună, selectând și negociind cele mai bune prețuri pentru părinți și aducând cartea în comunitate.

Făceam însă totul cu gândul de a restabili poziția cărții bune și de a o aduce în viața copiilor. Totul voluntar.

Am creat comunitatea în octombrie 2015. La început, pentru mai bine de doi ani, am făcut muncă voluntară cu un volum foarte mare de informare și diseminare, chiar cu gestionare de comenzi comune de cărți pe care le trimiteam în țară sau mă duceam cu ele în brațe să le distribui în parcările hipermarketurilor ori direct acasă, la ușa părinților, aici, în Cluj. Unii apreciau, alții mă priveau cu suspiciune (dar dornici totuși să primească cărțile bune), neînțelegând motivația mea. Făceam însă totul cu gândul de a restabili poziția cărții bune și de a o aduce în viața copiilor. Totul voluntar. Apoi, în jurul meu, în comunitate au venit câțiva oameni frumoși care acum sunt moderatori. S-au ales singuri și mai vin. Mai apoi am creat la Florești, lângă Cluj, biblioteca Ce le citim copiilor (în 2016, de 1 iunie), unde am adus peste 9.000 de cărți unice pentru copii, cele mai frumoase din lume. Această bibliotecă funcționează gratuit, deși este una privată. De fapt, nu este chiar o bibliotecă, ci un mediu de lectură unde eu le citesc povești copiilor sau am invitați care vin și citim împreună după un program anunțat în prealabil în comunitate. Această bibliotecă este cea mai mare bibliotecă privată pentru copii din România. Anul trecut, în martie, am creat asociația Versus și de atunci editurile au dorit să contribuie cu un procent din vânzările din comunitate pentru programele pe care noi le dezvoltăm. Aici deja putem începe o altă poveste lungă.

În comunitate, contribuim la a sprijini proiecte, la a dărui, la a învăța.

Cred că membrii comunității rămân pentru că găsesc aici răspunsuri la ceea ce caută. Cărți foarte bune, la prețuri foarte bune, o moderare și administrare echilibrate, un mediu neconflictual, valori comune pe care le împărtășim, dorința de a ne crește copiii iubitori de carte, accesul la noutățile editoriale cele mai valoroase din lume. În plus, împreună, în comunitate, contribuim la a sprijini proiecte, la a dărui, la a învăța. Suntem aici cu toții, prezenți și doritori de a face mult bine pentru copii.

Dar de unde vine iubirea ta pentru cărți?

Eu am crescut la țară, într-un sat din Maramureș. Acolo, în special în perioada comunismului, când nu existau decât 30 de minute de desene animate pe zi, timpul avea o altă însemnătate. În jurul meu îi vedeam pe bunici citind zilnic rugăciuni, pe fratele mamei mele citind multe cărți de fizică, iar mama aducea cartea în fiecare zi în viața mea.

Motoșel și Botoșel au rămas veșnic în amintirile mele.

Într-o cameră umbroasă din capătul unei case obișnuite am întâlnit-o pentru prima dată pe Ana Blandiana și pe personajele ei Motoșel și Botoșel, care au rămas veșnic în amintirile mele. Atunci a început iubirea pentru carte, căreia i s-a alăturat curiozitatea mea de neoprit. Ele m-au făcut să citesc dintotdeauna cărți din multe, multe domenii.

Pe ce tehnici se bazează atelierele organizate cu cei mici pentru a le insufla iubirea față de lectură? Cum reușești să îi îndrumi și să-i sprijini?

Cel mai important aspect al creării unor ateliere de lectură reușite cu copii este obținerea cooperării copiilor, atât în timpul cât și în urma lecturii. Iar această cooperare se obține nu prin tehnici de memorare sau prin țintuirea copilului într-un loc în timpul desfășurării unei activități. Ci prin dialog permanent, prin dramatizare, prin inflexiuni ale vocii, prin jocuri de rol, prin întrebări care să le suscite celor mici interesul. Acestea îi fac pe copii să ajungă captați de un subiect, să se simtă parte a unei acțiuni și să se deschidă pentru a vorbi și a gândi împreună cu facilitatorul. În plus, numeroase ateliere Dăruim comori se desfășoară în locuri speciale, au invitați speciali care sunt de interes pentru copii și care le produc experiențe aparte. În acest fel, ei rețin mai ușor ceea ce au trăit și cunoștințele dobândite.

Oamenii care duc cartea către copii lucrează voluntar, își dedică timp și fac din acest timp unul de calitate.

Aceste ateliere se bazează pe o valoare esențială pe care trebuie să o readucem în lume: DĂRUIREA. Atelierele sunt create cu OAMENI pentru OAMENI. Oamenii care duc cartea către copii lucrează voluntar, își dedică timp și fac din acest timp unul de calitate. Ei sunt eroii copiilor în acele ore pe care le petrec împreună. Apoi, în Dăruim comori, un rol important îl au editurile care ne sprijină cu cărțile pe care eu le aleg.

Care îți este cel mai drag atelier? De ce?

Fiecare atelier îmi este drag. Pentru că știu că ceea ce facem împreună contează atât acum, dar și pentru viitor.

Care sunt rezultatele la aproape un an de la lansare?

La mai puțin de un an de la începerea programului avem peste 400 de ateliere deja realizate în peste 29 de județe și în 3 țări. Am dus spre copii mai mult de 2500 de cărți și la atelierele noastre au participat până acum mai mult de 7000 de copii. Cred că este important să menționăm că toate acestea s-au desfășurat până acum fără sprijin material din partea unor sponsori sau a statului. Aceste ateliere au loc prin bunăvoința editurilor și a oamenilor care duc cartea spre copii.

Ce le citim copiilor a ajuns la o comunitate de 100.000 de oameni. Care sunt obiectivele proiectului pentru noul an?

Voi veni cu o mulțime de îmbunătățiri la nivel de comunitate online, pentru o structurare mai bună a actului educativ. Voi veni cu noi idei de sprijinire a editurilor și, totodată, voi ajunge și mai mult între oameni. În plus, la editura pe care am creat-o voi amplifica acea comunicare a mesajului despre importanța valorizării ilustrației în cartea pentru copii, iar în mai 2020 voi organiza la Cluj-Napoca pentru tineri evenimentul Ziua Europeană a Cărții, o manifestare de amploare la nivel european.

Dacă ai face un top trei al titlurilor pentru cei mici, ce ai alege tu pentru fiul tău?

Băiețelul meu are acum 7 ani, însă cărțile pe care le recomand sunt fără vârstă. Noi citim foarte mult și este greu sa fac topuri. Cu toate acestea:

  • Ce este un copil – scrisă și ilustrată de Beatrice Alemagna
  • Frederick – scrisă și ilustrată de Leo Lionni
  • Pifonul Pompiliu și călătoria dincolo de curcubeu – scrisă și ilustrată de Ion Puican

Pe lângă acestea, aș mai alege multe enciclopedii și experiențe care să transpună utilizarea cărții în viața lor reală.

Dar tu ai o carte preferată? Care este?

Citesc dintotdeauna multă istorie și memorialistică. În această perioadă, citesc cărți despre teoria artei sau biografii ale artiștilor și cărți despre sustenabilitate și o planetă mai curată. Dintre cărțile citite recent, o să menționez câteva care îmi plac foarte tare:

  • 21 de lecții pentru secolul 21 – Yuval Noah Harari,
  • Atlas 2038. Viitorurile Lumii – Virginie Raisson,
  • Civilizația spectacolului – Mario Vargas llosa,
  • Viața secretă a copacilor – Peter Wohlleben

Ce sfaturi le dai părinților ai căror copii nu s-au împrietenit cu lectura încă?

Să fie modele pentru copiii lor. Să lase alte lucruri neimportante deoparte și să le dea timp copiilor. Să aducă în viața copiilor cartea de la naștere, dar să citească și ei cărți pentru ei, pentru a avea ce să imite copiii. Să nu uite că a fi conectat cu copilul este esențial și conectarea se întâmplă foarte simplu și firesc, stând pe un fotoliu sau o canapea cu copilul în brațe, în fața unei superbe cărți deschise.

 

Autor: Corina Matei

Foto: arhiva personală

 

Citește și:

Comments

comments

Lasă un răspuns