Am citit recent studii care instituie un clasament al celor mai bine-crescuți locuitori ai Europei, iar românii sunt așezați undeva spre mijlocul lui. Cred că ne-am pierdut locul fruntaș, ocupat pe la începutul secolului XIX, și din cauza tendinței egalitariste din perioada comunistă.
Influența franceză care se observa în aproape toate domeniile vieții sociale era vizibilă și în cazul bunelor maniere. Eticheta se învăța în primul rând acasă, de la membrii familiei, apoi în școală, unde bunele maniere făceau obiectul unei ore de curs și, nu în ultimul rând, la biserică.
Astăzi, la fel ca ieri, nu putem să trăim fără bune maniere. Ele ne ajută să trăim mai ușor și mai armonios. Bineînțeles că eticheta secolului XXI este influențată de tehnologie și viteză și este adaptată la vremurile în care trăim.
Nu este greșit să considerăm că, în anumite situații, ceea ce cu secole în urmă era un gest protocolar firesc poate să pară desuet astăzi. Spre exemplu, dacă în urmă cu zeci de ani glezna unei doamne trebuia să fie mereu acoperită pentru că era considerată o parte intimă a corpului, astăzi vederea gleznei nu surprinde pe nimeni. În cazul domnilor, era considerată o impolitețe ieșirea în oraş fără o ținută compusă din costum şi pălărie. Pe de altă parte, indiferent de trecerea anilor, întotdeauna o persoană aflată într-o poziție inferioară din punct de vedere ierarhic sau ca vârstă va trebui să salute prima. În schimb, inițiativa întinderii mâinii aparține întotdeauna persoanelor aflate într-o poziție superioară din punct de vedere ierarhic sau al vârstei. Nu în ultimul rând, o altă regulă ce dăinuie din cele mai vechi timpuri și încă își găsește aplicabilitatea spune că, dacă dorim să prezentăm două persoane, întotdeauna persoana într-o poziție de inferioritate va fi introdusă celei mai importante (bărbații sunt prezentați femeilor, tinerii sunt prezentați celor în vârstă, cei aflați într-un rang inferior sunt prezentați celor cu grade mai mari).
Din punctul meu de vedere, bunele maniere sunt la fel de importante precum notele obținute la școală sau activitățile extracurriculare. Un tânăr care știe cum să salute, care privește în ochi persoana cu care discută, care știe cum să stea pe scaun, cum să poarte o conversație sau ce subiecte să evite are șanse să fie mult mai repede agreat și să evolueze mai bine în cariera profesională.
Ar trebui să fie învățate acasă bunele maniere? Da, cu siguranță. Nu îmi aduc aminte exact când am fost învățată că trebuie să salut sau cum să întind mâna, dar sunt convinsă că nu a fost o lecție specială. Putem da vina pe tehnologie pentru că, de cele mai multe ori, îi face pe oameni să devină antisociali, iar pentru tineri este un real pericol, însă este de datoria noastră să încercăm să obținem schimbarea.
Într-una dintre cărțile scrise de Erasmus din Rotterdam în jurul anului 1530 și dedicate educării suficiente și libere a copiilor, acesta vorbește despre „cei șase ani de acasă“ și despre importanța educației timpurii. El aseamănă chiar copiii cu plantele firave care cresc și se călesc în forma pe care noi le-am arătat-o.
Cred cu tărie că generațiile tinere pot învăța bunele maniere de la cei mai în vârstă, dar la fel de bine am asistat la situații în care cei mai tineri le aduceau aminte părinților sau bunicilor cum trebuie să se comporte în anumite situații.
Citește și:
Articol preluat din ediția de august 2017 a revistei Femeia.
Autor: Sandra Gătejeanu-Gheorghe
Foto: pixabay.com