Esti aici
Femeia.ro > Lifestyle > Tehnologia în sprijinul persoanelor nevăzătoare

Tehnologia în sprijinul persoanelor nevăzătoare

Persoanele nevăzătoare au acum un sprijin în tehnologie. Trecem pe lângă ei nepăsători. Îi ignorăm și nu întotdeauna suntem dispuși să-i înțelegem. Și dacă nu au niciun defect vizibil, tindem să nu-i credem. Aruncăm în ei cu expresii și cuvinte ofensatoare, care scot în evidență doar ce nu pot face – „orb“ sau „surdomut“ nu sunt și nu au fost niciodată termeni prietenoși.

Chiar dacă nu văd și nu aud, ei reușesc să facă poate chiar mai mult decât mulți oameni așa-zis normali. Ajută comunități și își dedică întreaga viață pentru a-i ajuta pe cei ca ei să se integreze cât mai bine, să aibă curajul să fie independenți și să folosească din plin tehnologia.

Are 25 de ani, este extrem de motivat în tot ceea ce face și cu greu are două ore libere în program. Deși toată viața ochii i-au permis să perceapă doar umbre, a reușit să ajungă independent în mișcare, să devină programator și să se dedice proiectelor care ajută nevăzători ca el. Iar astăzi a devenit un nume cu rezonanță pentru comunitatea din care face parte: Alex Cucu.

Când a împlinit 12 ani, a primit primul calculator. Nu s-a mai dezlipit de el, așa că nu a fost greu să-și aleagă un drum după ce a absolvit școala normală în localitatea sa natală din Dâmbovița, apoi liceul special „Regina Elisabeta din București – unde a învățat să scrie în Braille și să se descurce în viață. Deși majoritatea nu i-au dat șanse de reușită, a intrat la Facultatea de Matematică-Informatică a Universității din București și a absolvit-o cu brio în 2016. În 2017, a fondat împreună cu Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială (AMAIS) Clubul de Mobilitate Urbană Senseability pentru a ajuta prin diverse workshopuri cât mai multe persoane nevăzătoare să fie independente și a apropia lumile oamenilor cu dizabilități și a celor fără. De fiecare dată când timpul îi permite, se implică în tot ce înseamnă proiecte pentru nevăzători indiferent de vârsta acestora.

Citește și: Autismul nu este o tragedie, ignoranța este

Calculatorul din copilărie

Părinții i-au considerat copii obișnuiți pe Alex și pe fratele său mai mare, și el nevăzător: „Copilăria mea a fost ca oricare alta, părinții nu m-au considerat niciodată diferit de ceilalți copii, chiar dacă pentru mine era mai greu uneori să fac anumite lucruri. Asta m-a construit responsabil“, a mărturisit Alex. Un alt ajutor indispensabil în dezvoltarea sa a fost calculatorul cu sinteză vocală instalată, pe care părinții l-au cumpărat în 2006 de la un coleg de clasă al fratelui său mai mare. „Am învățat experimentând tot ce puteam. Stricam, reparam, instalam programe și apoi le dezinstalam. Tot pe acel calculator am învățat și tastatura. Iar la câteva luni după, deja aveam acces la internet pe laptopul fratelui meu mai mare, dar doar în weekend și în vacanțe, când el venea de la școală din București.“ Alex a reușit să construiască primul program cu ajutorul unor cursuri de HTML găsite la fratele său și și-a dat seama că-i place asta. Așa că părinții au făcut un credit când el era în clasa a IX-a ca să-i ia propriul laptop: „Mi-a ușurat foarte mult viața, ajutându-mă să îmi pun bazele programării“.

Casetă sau pe fundal colorat

Independența, scop atins

Cu ajutorul tehnologiei, dar și al curajului, Alex a devenit un exemplu nu doar pentru nevăzători, ci și pentru toți cei din jurul lui. „În acest moment sunt independent pentru că nu vreau să aștept ajutorul celorlalți tot timpul, vreau să pot spune că îmi iau telefonul și bastonul și merg unde doresc eu!“ Astăzi se duce singur la serviciu, unde-și clădește o carieră în IT. Sfatul lui pentru ceilalți nevăzători e simplu: „Îndrăzniți să vă urmați visurile. Acestea vor deveni realitate dacă depuneți suficient efort!”

Wokshopuri pentru ceilalți

Alex și-a propus încă din liceu să ajute persoanele cu dizabilități, în special nevăzătorii, cu tot ce-i stă în putere, dar mai ales cu tehnologia. Așa că își petrece o mare parte din timp la Clubul de Mobilitate Urbană, unde ține workshopuri în care le explică celorlalți cum funcționează screen readerul, cum să învețe tastele, cum să își facă loc pe piața muncii sau pur și simplu cum să se descurce prin București. „Am avut workshopuri de ecolocație, arhitectură, urbanism, tehnologie. Și la fiecare din acestea învățăm, pe lângă modul în care să utilizăm bastonul alb, diverse despre cum putem face mai accesibil acest București neprietenos. Ne concentrăm pe tehnologie și arhitectură, mergând împreună în diverse locuri.“ În plus, orice persoană cu dizabilități sau fără poate participa la aceste cursuri deoarece pentru fiecare dintre ele există posibilitatea de a le face pe nevăzute, cu ajutorul unor ochelari negri. Astfel, sunt create să fie adevărate poduri de înțelegere și toleranță între tipici și nevăzători: „Persoanele tipice trebuie să afle ce înseamnă să fii nevăzător și cum influențezi viața celorlalți prin prisma profesiei“. De ce face asta? „Determinarea mea vine din observarea nevoilor comunității și pentru că pe mine mă mulțumește emoțional să fac asta“, recunoaște Alex.

Citește și: Acum 100 de ani: istoria în imagini, la un click distanță

Istorie accesibilă pentru copii

Istoria prin sunet și atingere este o platformă de studiu auxiliar al istoriei României gândită pentru copiii nevăzători. Cot la cot cu Asociația Tandem, „Alex a muncit din greu timp de mai bine de un an atât la partea tehnică, cât și la materialele audio, video și la hărțile extrem de simplificate“, a mărturisit Andreia Bruckner, vicepreședinta asociației. Platforma se extinde și în offline, unde Alex a creat materialele tactile astfel încât să fie ușor inteligibile. Platforma educațională poate fi accesată de oricine, conține materiale de studiu individual pentru clasele a VIII-a și a XII-a, dar și  teste, iar profesorii pot vedea rezultatele elevilor lor. „După ce am lansat platforma, Alex a venit cu noi la toate școlile speciale pentru nevăzători din România ca să le prezinte elevilor proiectul nostru“, a completat doamna Bruckner.

Metrou pentru nevăzători

Alex s-a implicat în partea tehnică a proiectul prin care au fost dotate stațiile metroului din București cu 1.000 de beaconi – dispozitive care comunică cu telefoanele nevăzătorilor și le dau informații spațiale. Proiectul a fost realizat de Asociația Tandem, cu sprijinul Fundației Orange. „Beaconii sunt mici dispozitive bluetooth aranjate în serie și care sunt activate de aplicația pe telefon a nevăzătorilor, ca să nu fie intruzive pentru ceilalți din cauza sunetelor de bip. Au rolul de a-i ghida, în funcție de direcția lor de mers, de la intrarea spre peron până la ieșirea din metrou. Dispozitivele transmit mesaje clare în căștile nevăzătorilor în funcție de poziția lor: «Ai ajuns la turnicheți», «drept înainte spre Pipera» sau «urmează patru trepte». Proiectul a fost implementat în august 2017 și are aproximativ 500 de utilizatori“, a spus Andreia Bruckner, vicepreședinta Asociației Tandem.

Poate nu știai…

  • În comunitate, este deranjant cuvântul „orb“. Alex crede că e foarte dur pentru că reflectă un handicap – ceea ce nu poți să faci, nu o dizabilitate –, ceea ce faci mai greu și de aceea preferă termenul „nevăzător“.
  • Alături de Asociația Tandem, Alex organizează cursuri de dans și teatru pentru nevăzători.
  • „Părinții trebuie să se comporte cu copiii lor nevăzători ca și cum ar fi copii normali și să evite supraprotecția. Se vor lovi pentru că sunt copii, nu pentru că sunt nevăzători. Dezvoltarea independenței și responsabilizarea copilului vor face ca adultul de mai târziu să se descurce și când mama nu-l va mai ține de mână.“ Alex Cucu
  • În România, cei mai mulți nevăzători sunt maseuri. Există doar cinci nevăzători care sunt IT-iști.

 

Citește și:

Material realizat de: Corina Matei
Foto: arhiva personală (CMUS)

 

Comments

comments

Lasă un răspuns