Cancerul e boala secolului: cazurile de îmbolnăvire sunt din ce în ce mai frecvente. Sau mai bine diagnosticate, mai mediatizate. Indiferent de vârstă, chiar și sugarii fiind afectați uneori, și indiferent de sex.
Din ce în ce mai mulți specialiști, fie ei medici, cercetători sau psihologi, avansează ipoteza unei emoții negative care ar sta la baza apariției unei tumori: supărare, șoc, mânie reprimată, pierderea suferită (divorț sau deces), stres și oboseală acumulate, negarea propriilor dorințe și nevoi. Cert este că o viață sănătoasă, care să includă o alimentație variată, echilibrată, mișcare, activități făcute cu drag (atât la serviciu, cât și în afara lui), relații armonioase în familie și cu cei din jur, exteriorizarea constantă a sentimentelor pozitive sau negative, poate constitui o modalitate de a ține la distanță apariția unei astfel de boli. În cele ce urmează, două femei de vârste diferite s-au redescoperit pe sine și și-au redescoperit viața în încercarea de a învinge cancerul. De altfel, Roxana Luca, inițiatoarea acestei campanii prin care se dorește răspândirea optimismului, a credinței în vindecare, este cea care a făcut bulgărele să se rostogolească…
Roxana Luca, make-up artist therapist
„Întotdeauna am fost dedicată în tot ceea ce am făcut, așa cum îmi place și acum activitatea de a face femei de toate vârstele să se simtă bine prin beneficiile terapeutice ale aplicării machiajului.
Predau cursuri de automachiaj în studioul meu din Bulevardul Charles de Gaulle. De fiecare dată mă bucură reacțiile clientelor când se văd machiate și își dau seama că frumusețea lor poate egala orice divă de la Hollywood. Mă ocup de make-up de patru ani și îmi place din ce în ce mai mult deoarece îmi oferă provocări pe care le accept de fiecare dată.
În felul acesta, m-am decis ca anul trecut să fac o campanie pentru femeile bolnave, după ce, în urmă cu un an, doctorii mi-au dat o veste neplăcută despre starea mea de sănătate. Prima dată am cedat, apoi m-am ridicat și mi-am spus că nu există ceva care să mă doboare și trebuie să lupt. M-am repus pe picioare și m-am decis să-mi trăiesc viața așa cum simt.
Mi-am schimbat stilul de viață radical. Am decis să trăiesc sănătos, cu o minte sănătoasă și un corp sănătos. Am văzut că dă rezultate și, invitând și alte femei să mi se alăture, am decis să dac o campanie prin care să transmitem tuturor femeilor vulnerabile în față bolii că NU EXISTĂ NU POT!“
Sunt o mare învingătoare
Cu Daniela M. (49 de ani) din București ai putea sta de vorbă ore în șir fără să repeți subiectele sau să te plictisești. Este un om tânăr din toate punctele de vedere, cu o minte ageră, cu un suflet ca pâinea caldă și cu un spirit de observație excepțional. Când toate acestea sunt dublate de delicatețe, rezultatul este un om de excepție.
O femeie în pas cu timpurile
Daniela se consideră o femeie în pas cu vremurile tumultoase pe care le trăim: „Sunt divorțată din 2009 și cresc singură doi copii absolut minunați, frumoși și deștepți: o fiică de 21 de ani, studentă la Medicină, și un fiu de 17 ani, licean, olimpic la matematică, pasionat, de asemenea, de vioară și de baschet. Consider că ei sunt cea mai importantă realizare a mea“.
A absolvit Universitatea Politehnică București − Facultatea de Chimie Industrială în 1994, după care a urmat numeroase școli și cursuri de management, leadership, specializări și master legate de domeniul profesiei sale. Lucrează în domeniul farmaceutic, într-o zonă de nișă − domeniul stomatologic, de peste 20 ani și în aceeași companie din 2010, ocupând funcția de director administrativ.
Am luptat și am învins cancerul la sân
„Sunt o mare învingătoare și sunt foarte încrezătoare în viață și în ceea ce îmi oferă ea. Am luptat și am învins cancerul la sân. Am fost diagnosticată în 2008, în Săptămâna Mare, mergând la un control de rutină. Existând antecedente în familie, îmi făceam ecografie de sân anual, de la vârsta de 38 de ani. De obicei, mergea foarte repede și primeam rezultatul imediat. De data aceea, am fost lăsată să aștept și apoi mi s-a spus că «acum sunt metode rapide, minim invazive, mâine vă internați și vă operăm». Nu înțelegeam despre ce e vorba și nu îmi amintesc nimic din ce mi s-a explicat. Am plecat buimacă. Ajunsă acasă, m-am recules, nu am crezut niciun moment că diagnosticul este corect și am început investigațiile la alți medici.“
Au urmat ecografii, mamografii, CT, păreri, opinii, toți medicii recomandau operația. „În toată această perioadă, nu am crezut nicio secundă că diagnosticul este cel corect și am avut încredere în fiecare moment că voi reuși și că sunt sănătoasă!“, spune Daniela pe un ton calm, extrem de senin, de ferm.
Deși chirurgul o aștepta la operație negreșit, știindu-i istoricul și antecedentele din familie, Daniela și-a asumat o altă cale: „Am început un tratament de medicină alternativă, holistic. Nu a fost ușor, dar a venit natural și m-am vindecat. Practic, mi-am schimbat stilul de viață, regimul alimentar, am început să am mai multă grijă de mine fizic și, mai ales, psihic. Am descoperit partea spirituală și am luat decizii în favoarea mea și pentru mine. De atunci a început dezvoltarea mea personală“.
Semne și învățăminte
„Am plătit un preț pe care mi-e greu să-l cuantific, pentru a mă trezi, pentru a mă iubi, pentru a mă vedea eu pe mine“, adaugă ea. Tratamentul a durat un an și jumătate, cu monitorizări la trei luni și apoi, treptat, la șase. Totul a decurs de minune, formațiunea tumorală dispărând.
Mai primise semne (căzuse de câteva ori pe stradă și ajunsese în spital cu sindromul burnout) din care ar fi trebuit să învețe ceva, dar, pentru că le-a ignorat, a venit boala − „exprimarea majoră care îți impune trezirea sau predarea“, spune tranșant Daniela. „Numai de noi depinde ce alegem: trezirea și acțiunea sau stagnarea în aceeași zonă confortabilă și predarea.“
„Pe vremea aceea, nu știam să cer ajutor și am parcurs totul aproape singură, căutând rezolvarea prin diverse metode, mânată de dorința extraordinară de viață și de faptul că aveam doi copii pe care voiam să-i cresc. Nu m-am plâns și nu am răspândit vestea despre mine și mărturisesc că a fost foarte greu singură. Atunci când i-am spus diagnosticul, fostul meu soț mi-a răspuns, calm, că el nu știe, nu a mai trecut prin așa ceva și nu mă poate ajuta. A fost zguduitor pentru mine, dar în același timp lămuritor că nu mă pot baza pe el“, își amintește.
În tot acest proces, au susținut-o doamna doctor care o trata, doamna doctor radiolog, o doamnă cu care a făcut EFT (emotional freedom technique) și câțiva prieteni. „În toată perioada am lucrat, am avut o viață absolut normală, adaptată și împletită cu tratamentul.“
„În concluzie, am muncit mult, sunt realizată profesional, am învățat mult − studii postuniversitare și multe-multe cursuri profesionale −, am fost soție, mamă foarte dedicată, dar EU, EU nu existam în tot acest timp. Totul TREBUIA făcut, realizat, dedicat, îndeplinit. De la momentul diagnosticului, mi-am făcut curat în viață și am înțeles ce prețios este fiecare moment. Au trecut nouă ani, fac ecografii anual și sunt sănătoasă! Dragele mele femei, aveți grijă de nevoile sufletului vostru, urmați calea acestuia și sigur vă va fi bine! Și nu uitați să aveți grijă de voi!“
_______
Sfatul specialistului, Cosmina Grigore
Diagnosticată cu cancer în 2013, s-a certificat apoi ca tehnician nutriționist, a devenit primul Patient Coach (consultant pentru pacienți) din România. Din 2015 a început caravana Noul Pacient cu Cancer − o serie de seminare dedicate pacienților cu cancer, familiilor și prietenilor acestora, precum și celor care vor să prevină această boală. Din 2016 este și președinte fondator al Asociației Imunis, în cadrul căreia continuă să dezvolte programe întru ajutorarea pacienților. Tot în 2016 a lansat Școala pentru Prevenție și Vindecare.
Primul pas spre prevenție ar fi să ne-o dorim (nu doar la nivel declarativ), să înțelegem că facem investiții pentru longevitatea personală și pentru o viață trăită mai bine. Ce putem face:
☛să dormim, să ne bucurăm mai mult de somn calitativ și mai puțin de lista de „to do“:
☛să considerăm respiratul „pură plăcere“ − un corp bine oxigenat este un corp antrenat pentru prevenție;
☛să petrecem mai mult timp în natură, alături de cei dragi (nu pe rețelele de socializare) sau în comunități în care să ne regăsim;
☛să urmăm o alimentație corespunzătoare corpului nostru, să fie variată, echilibrată și nutritivă
☛să facem sport, masaj, exerciții de relaxare, cursuri de creativitate, olărit, pictat, croșetat, călărit, îngrijit animalele, absolut tot ce ne place și ne ajută să reducem stresul.
În plus, în faza postdiagnostic, dedicată prevenției secundare, cea care ajută ca boala să nu recidiveze, aș recomanda și:
☂alimentație bogată în frunze verzi, omega 3 și crucifere;
☂post;
i☂dentificarea motivelor pentru a trăi, pentru că una este să-ți fie frică de moarte și alta să-ți dorești să trăiești;
☂suplimentare după caz;
☂monitorizarea celulelor stem tumorale circulante (la cancerele pentru care este posibil acest lucru);
☂este important ca pacientul să reducă perioada de confuzie care apare imediat după primirea diagnosticului, să fie cât mai bine informat asupra tratamentelor existente, tratamentelor alternative, tratamentelor adjuvante și în privința efectelor adverse ale acestora, dar și despre beneficiile aduse imunității noastre.
Cei diagnosticați recent sau cei care sunt în remisie ne pot contacta pe adresa de e-mail a Asociației Imunis: asociatiaimunis@gmail.com.
Citește și:
Articol preluat din ediția de martie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Cătălina Oprea
Foto: Mihai Nicolae
Machiaj și coafură: Roxana Luca
Ședința foto a fost realizată la Naan Food & Drink Studio. Mulțumim pentru sprijin.