Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Curiozități despre marile religii ale lumii

Curiozități despre marile religii ale lumii

Cele mai răspândite credințe de pe planetă sunt cinci, după numărul de adepți: creștinism, islamism, hinduism, budism și iudaism.

Întrebările De unde venim, care este sensul nostru în lume, unde ajungem după ce murim? preocupă umanitatea încă din cele mai vechi timpuri. Religiile sunt sisteme de credință care au apărut în urma încercărilor de a descoperi posibile explicații la aceste incertitudini, dar și la alte curiozități, oamenii fiind conduși de sentimentul că, adesea, răspunsul ține doar de soartă, intuind că există o putere superioară la care ne raportăm sau din care provenim.

Creștinismul

Este întemeiat pe viața și învățăturile lui Iisus din Nazaret, un evreu din Palestina, Țara Sfântă, care a trăit sub guvernarea romană, în urmă cu 2.000 de ani. Creștinii îl consideră Mesia din Vechiul Testament, Fiul lui Dumnezeu.

Are 2 miliarde de adepți, fiind cea mai populară religie din lume.

Zei: Creștinii cred într-un singur Dumnezeu, dar există Sfânta Treime – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Sfântul Duh.

Sensul vieții: Oamenii au păcătuit și astfel au fost  separați de Dumnezeu. Salvarea apare prin credința în Hristos, precum și prin sacrificii și fapte bune.

Viața de apoi: Raiul veșnic sau iadul. Catolicii au și starea temporară de purgatoriu.

Practici spirituale: Rugăciunea, împărtășania, postul, mersul la biserică duminica.

Cărți de căpătâi: Biblia

Sărbători: Zilele sfinte precum Paștele sau Crăciunul sunt pietre de hotar în calendar.

Islamismul

Este credința bazată pe învățăturile Profetului Mohamed, pe care Dumnezeu l-a trimis pentru a-i învăța pe musulmani să-i învețe să trăiască potrivit legilor Lui. A fost întemeiată la Mecca, în Arabia Saudită, în anul 622.

Are 1,3 miliarde de adepți, fiind a doua mare religie a lumii.

Zei: Un singur Dumnezeu (Allah, în arabă), același care apare în Biblia creștină și în cea ebraică.

Sensul vieții: Oamenii trebuie să se supună voinței lui Dumnezeu (islam, în arabă), pentru a accede la Paradis după moarte.

Viața de apoi: Raiul sau Iadul

Practici spirituale: Cei Cinci Stâlpi ai Islamului, adică principiile fundamentale – credința, rugăciunea (de cinci ori pe zi), pomeni (sau acte de generozitate, donații de bani), pelerinaj (cel puțin o dată în viață, la Mecca), post. La acestea se adaugă mersul la moschee în fiecare vineri, îmbăierea înainte de rugăciune, restricții alimentare la porc și alcool.

Cărți de căpătâi: Coranul, dar și hadisurile (consemnări ale unor fapte sau spuse ale Profetului; aceste relatări sunt baza practicilor religioase islamice).

Sărbători: Ramadanul. Este a noua lună din calendarul musulman, perioadă în care se postește din zori până la asfințit, pentru purificare, dar și ca dovadă de credință.

Hinduismul

Este religia Indiei. Nu reprezintă o singură religie, ci mai degrabă o varietate de credințe religioase și practici spirituale similare. Este o familie de religii și, spre deosebire de altele, Hinduismul nu are un întemeietor, o scriptură unică sau un set de învățături stabilit oficial. Este considerată cea mai veche religie din lume, numeroase concepte care o alcătuiesc datând de mii de ani.

Are 900 de milioane de adepți, este a treia mare religie a lumii.

Zei: Unul singur – Brahma, ființa absolută, creatorul Universului – care se manifestă prin intermediul mai multor zei și zeițe.

Sensul vieții: Oamenii sunt prinși în capcana ignoranței și a iluziilor, dar au capacitatea să se elibereze. Scopul este să recâștige eliberarea prin reîncarcare sau cel puțin să obțină o viață mai bună după reîncarnare. Ciclul naștere-moarte-reîncarnare este guvernat de karma (legea cauză-efect). Treaba noastră este să ne facem datoria (dharma), în funcție de locul în societate, fără teama consecințelor.

Viața de apoi: Hindușii cred că sufletul trece printr-un ciclu de vieți succesive, iar următoarea încarnare este mereu dependentă de felul în care a fost trăită viața anterioară. Reîncarnările (samsara) pot fi succesive până se produce iluminarea.

Practici spirituale: Yoga, meditație, ritualuri de venerație (se numesc puja și sunt acte de reverență pentru un zeu, un spirit sau un aspect ce ține de divinitate prin intermediul invocațiilor, rugăciunilor, cântecelor; o componentă esențială este legătura spirituală care se realizează între om și divinitate), pelerinaj în orașele sfinte, viața dusă în funcție de dharma (scop, valori).

Texte de căpătâi: Textele vedice (Upanișadele), Ramayana etc.

Sărbători: Hindușii sărbătoresc multe zile sfinte, însă Festivalul Luminilor (Diwali) este cel mai cunoscut.

Budismul

Se bazează pe învățăturile lui Siddharta Gautama (Buda) din secolul al VI-lea înainte de Hristos. Budiștii încearcă atingă starea de nirvana, căutând, ca Buda, Calea Iluminării, prin dezvoltarea moralității și înțelepciunii. Buda s-a născut într-o familie regală pe teritoriul de azi al Nepalului în urmă cu peste 2.500 de ani. El a dus o viață luxoasă și privilegiată până într-o zi când a lăsat în urmă tot și a văzut pentru prima oară în viața sa un bătrân, un bolnav și un cadavru. Tulburat, s-a călugărit înainte să adopte sărăcia extremă a ascetismului. Totuși, nici una dintre cele două vieți nu l-a convins și a ales calea de mijloc, o existență lipsită de huzur, dar și de sărăcie.

Are 360 de milioane de adepți

Zei: Nu există un zeu anume, nici legătura între om și Dumnezeu.

Sensul vieții: Budiștii cred că nimic nu este permanent și că schimbările sunt oricând posibile. Budismul se axează pe dezvoltarea spirituală personală și înțelegerea adevăratei naturi a existenței. Teoria este că nimic nu durează. Viața este supusă efemerului, suferinței și nesiguranței.

Viața de apoi: Buda a spus că viața este o călătorie, iar moartea este întoarcerea la pământ. Potrivit lui, universul este ca un han, anii care trec sunt praful.

Practici spirituale: meditație, mantre, devoțiune pentru diverse zeități (în anumite secte), mandale (tibetane) etc. Budiștii se roagă acasă sau în temple.

Sărbători: Losar este cea mai de seamă, fiindcă se aniversează Anul nou tibetan. Este un festival de purificare spirituală, care are loc în februarie și durează trei zile – în prima zi se petrece în familie, pentru ca în celelalte zile să se facă vizite la rude, prieteni și schimb de daruri. Festivalul datează din perioada prebudistă.

Iudaismul

A început când Dumnezeu le-a cerut lui Avraam și Sarei să plece din Mesopotamia către Canaan. Ca urmare a credinței lor de neclintit într-un singur zeu, concept revoluționar în lumea politeistă de la acea vreme, ei au avut noroc de pământ și mulți urmași. Din acest legământ s-au născut Țara lui Israel și poporul ales. Este numită religia mozaică și a apărut acum mai bine de 3.500 de ani în Orientul Mijlociu.

Are 14 milioane de adepți.

Zeu: Jahve.

Sensul vieții: Supunerea în fața poruncilor lui Dumnezeu, o existență etică.

Viața de apoi: Credințele variază de la absența vieții de apoi la o viață în adâncuri, învăluită în umbre, într-o lume similară raiului. În iudaism accentul se pune pe viața prezentă și mai puțin pe ideea de viață viitoare.

Practici spirituale: Circumcizia la naștere, bar mitzvah ca adult (portul tallitului începând cu 13 ani), mersul la sinagogă sâmbetele (conducătorul ritualului este rabinul, care are funcția unui îndrumător religios), interdicția la carne de porc sau preparate non-kosher (de exemplu, lactate și carne; kosher înseamnă „pregătit după ritual“).

Texte de căpătâi: Biblia ebraică (Tanah – Tora scrisă), Talmud (Tora orală).

Sărbători: Vacanțele sunt legate de evenimente istorice.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr46/17.11.2016
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns