Esti aici
Femeia.ro > Vedete > Daniel Max Dragomir: Pentru mine, locul doi nu există

Daniel Max Dragomir: Pentru mine, locul doi nu există

Îl revedem la TV pe Daniel Max Dragomir în postura de concurent în show-ul Te cunosc de undeva! de la Antena 1. Este un artist pe care nu îl sperie nimic.

Muncește de la 16 ani, când s-a angajat la Teatrul de revistă Fantasio. A participat la prima ediție a concursului Vocea României, unde a fost semifinalist, apoi a dansat în show-ul Dansez pentru tine. Timp de câteva luni, Max Dragomir și Nicoleta Luciu au prezentat emisiunea Bingo România. Este originar din Oltenița, provine dintr-o familie în care Elena și Stere Dragomir, părinții lui, și-au încurajat copiii și le-au dat libertatea de a-și alege calea. Multă muncă, entuziasm în fața fiecărei experiențe și un optimism debordant, cam asta este rețeta succesului lui Max în film, teatru și muzică. 

Ce contează mai mult pentru tine într-un concurs: important e să participi sau important e să câștigi?

Dacă intru într-un concurs, este clar că îmi doresc victoria. Dar nu sunt ahtiat după victorie. Doar îmi place să muncesc mult și vreau să am rezultate bune. Pentru mine, locul doi nu există.

De la jobul din teatrul de la Constanța până la Daniel Max Dragomir de astăzi s-au întâmplat multe în cariera ta. Și totuși ce ai păstrat de atunci?

Am învățat să-i respect mai mult pe cei din jur. Am învățat ce înseamnă responsabilitatea. Am învățat să apreciez munca celorlalți.

Ai vocația prieteniei? Te mai vezi cu colegii de liceu?

Pot să spun că am foarte puțini prieteni. Cu colegii de liceu nu am păstrat legătura. În liceu am fost mai degrabă „lup singuratic“.

Cum e trezirea la statutul de vedetă?

Este o presiune mare pe mine acum, când oamenii mă cunosc de undeva. Au așteptări de la mine și vreau să nu dezamăgesc.

Statutul de concurent în diverse show-uri te-a pus la încercare. Cu ce se deosebește Te cunosc de undeva! de altele?

Îmi place la nebunie să fac parte din acest show. La ce alt show aș putea să mai port tocuri, rochii, unghii false, lentile de contact, să-mi pun chelie, să-mi las barba să crească, să am păr pe piept? Aproape că am terminat de filmat toate edițiile și abia acum îmi dau seama cât de mult o să-mi lipsească întreaga echipă de la Te cunosc de undeva! și aceste transformări.

Știi pe de rost poezii sau este desuet totul când există Google?

În 10 ani de teatru, am auzit enorm de multe texte și pe foarte multe le-am folosit în viața de zi cu zi. De exemplu, dacă sunt respins de vreo fată, îi spun așa: „Am înțeles, voi trage dungă peste nădejdea inutilă. Fă la fel“ (Ultima scrisoare – Mihai Beniuc). Nu se schimbă cu nimic situația, dar măcar îi arăt că a pierdut pe cineva cult.

Habar n-am ce fel de elev ai fost. Dar învățatul la timpul său și cititul ți se mai par importante?

Trebuie să recunosc că am fost un elev problemă. La 16 ani, am început să lucrez în teatru și asta m-a făcut să lipsesc destul de mult de la școală. Dar am făcut tot posibilul să nu sar peste etape. Este important să faci lucrurile la timpul lor.

Mai reprezintă realitatea românească o sursă de inspirație pentru muzica ta? 

N-am cântat niciodată despre realitatea românească. Pentru mine, nu este o sursă de inspirație. Dar văd că sunt mulți artiști care reușesc să se inspire din realitatea românească.

Poate râsul să îndrepte ceva pe criza asta mondială de bun-simț?

Dacă ai cu cine să râzi și de ce, da. Noi, ca popor, avem un simț al umorului destul de dezvoltat și putem să facem haz de necaz în orice situație. Uitați-vă la pancartele pe care le-au făcut românii la ultimele proteste. Pancarte pline de umor!

Ce te-a făcut mare?

Grija zilei de mâine și responsabilitatea de zi cu zi. Am muncit pentru tot ce am. Nu mi-a picat din cer nimic. Când începi să muncești de la o vârstă fragedă, în cazul meu la 16 ani, te maturizezi mai devreme.

Actor, cântăreț, dansator – ce e mai ușor să fii? 

În cei 30 de ani pe i-am trăit, am înțeles că nimic nu e ușor. Toate aceste arte se contopesc frumos în cazul meu. Pentru a face față la Te cunosc de undeva!, a trebuit să-mi folosesc bagajele de cunoștințe din toate domeniile. Dacă vrei să ai succes în orice meserie, trebuie să muncești mult și să ai ambiție.

Ai roluri pe care dorești să le faci pe scenă sau în filme?

După atâtea transformări la Te cunosc de undeva!, îmi dau seama că mi-aș dori să interpretez multe personaje. Dar cel mai mult cred că mi-ar plăcea să joc Quasimodo din musicalul Notre-Dame de Paris.

Rețelele sociale și telefonul sunt o necesitate pentru tine sau te poți lipsi din când în când de ele?

Mă despart cu greu de telefon. Pot să spun că sunt dependent. La filmările de la Te cunosc de undeva!, am renunțat să stau pe rețelele de socializare și am descoperit câte lucruri pierdeam stând cu ochii în telefon. Am început să socializez cu cei din lumea reală și chiar mi-a plăcut.

Ce programe urmărești la televizor? 

Urmăresc foarte des posturile de știri. Dar nu pentru că mă interesează vreun partid politic. Mă uit la realizatorii emisiunilor, nu-mi dau seama dacă ei chiar cred ce spun acolo, dar uneori sunt fascinat de încrâncenarea lor legată de cele două tabere politice.

Cam cum sunt diminețile tale liniștite? 

Dimineața începe cu o ceașcă mare de cafea. Urmează micul dejun, iar în timpul ăsta mă uit la serialele mele preferate. Fără prea multă gălăgie în jur și fără să mă deranjeze cineva.

Îți pierzi deseori cheile?

Tot timpul! Și nu pierd doar cheile. Uit unde îmi las telefonul, unde îmi pun portofelul. Am încercat o dată să iau lecitină. Am luat câteva zile, după care m-am oprit… Pentru că am uitat unde am pus-o!

Te rătăcești când intri cu mașina într-un oraș ca Parisul pentru prima dată?

Dacă sunt bun la ceva, sunt bun la orientarea în spațiu. Dați-mi o hartă și o busolă și nu vă rătăciți cu mine!

Ce faci când ești doar cu tine?

Mă gândesc la ce urmează să fac. Încerc să găsesc formula magică pentru o viață frumoasă. Mă frământ atât de mult, încât mi-au apărut fire albe. Vă dați seama ce luptă se duce în capul meu? 

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr17/04.05.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Mihai Stetcu

Comments

comments

Lasă un răspuns