Esti aici
Femeia.ro > Vedete > Diana Cavallioti: Mă bucură viața

Diana Cavallioti: Mă bucură viața

Este o actriță din noul val, puternică, cu simțul umorului, dar și fragilă, atunci când rolul o cere. Este prezentatoare TV, iar de curând și mămică.

Actrița Diana Cavallioti a primit numeroase premii de-a lungul carierei, inclusiv Gopo pentru cea mai bună actriță, pentru rolul din filmul „Ana, mon Amour“, în regia lui Călin Peter Netzer. Tânăra mămică se împarte între repetiții, spectacole și turnee. Diana interpretează la Teatrul Mic rolul lui Madame de Merteuil în spectacolul „Legături primejdioase“, adaptarea lui Christopher Hampton după romanul cu același nume al lui Pierre Choderlos de Laclos, regia Cristi Juncu, și rolul lui Karen în spectacolul „Ținutul din miezul verii“, de Tracy Letts, regia Vlad Massaci. 

În plus, Diana prezintă alături de Dragoș Huluba emisiunea „Gala Umorului“, ce se difuzează pe TVR1 și TVR2. 

 

Cum ți-a schimbat cariera succesul cu „Ana, mon Amour“?

E greu de spus dacă succesul filmului a avut un rol chiar atât de greu în a schimba traiectoria unui drum pe care îl bătătoresc de ani buni și care din anumite puncte de vedere pare încă de nedeslușit. Cred însă că m-a ajutat enorm în a-mi descoperi noi superputeri de care nu eram conștientă și asta, cu siguranță, este marele premiu. Lucrul la acest rol alături de Călin Netzer a fost o provocare din care am ieșit câștigători. În rest, sunt doar file de poveste.

Care a fost momentul în care ai spus, „da, voi fi actriță“?

Am știut dintotdeauna. Nu a existat un moment în care eu să iau o altă decizie, pentru că am știut și am crezut.

Ai știut de la început ce presupune o asemenea profesie?

Nu știam la ce să mă aștept, însă sunt genul de om care ia deciziile fără a analiza plusurile și minusurile. Îmi ascult instinctul și pe urmă plătesc prețul care trebuie plătit. Până acum, asta e varianta care a funcționat cel mai bine cu felul meu de a fi, pentru că nu mai există loc pentru niciun fel de regrete.

Ce te ajută pe scenă și ce te împiedică uneori să faci rolul așa cum ți-l dorești?

Sunt foarte mulți factori și de fiecare dată alții. Îmi este însă clar că în teatru lucrul la un personaj nu se termină niciodată. Cu fiecare spectacol, găsesc noi valențe, noi perspective și asta se întâmplă, recunosc, pentru că mă simt liberă. În fața publicului, atunci când regizorul și-a terminat treaba, începe lucrul pe care îl iubesc cel mai mult. De asta consider că teatrul e viață, pentru că la fiecare reprezentație ai o nouă șansă să faci ce nu ai reușit până atunci. 

Teatrul e o artă în sine. Cum e să fii artist?

Slujesc o artă, dar nu mă consider artistă. Sunt actor. Și aș vrea să devin un bun meseriaș mai degrabă decât o mare artistă. Probabil pentru că iubesc arta asta atât de mult, încât nu vreau să mă ridic deasupra ei. 

Ce așteptă un artist de la publicul său? Crezi că e mai simplu să fii vedetă?

Eu m-am educat să nu am așteptări. E de primit ce ți se oferă, nu de așteptat. Și nu mă pricep la cum e să fii vedetă. Presupun că e un statut de care te bucuri, dar nu cred că încape comparație.

Tragediile se joacă mai rar în zilele noastre. Dar dintre dramă și comedie ce ai alege întotdeauna?

A fost o perioadă când nu aș fi dat o dramă pe o comedie sub niciun chip. Dar lucrurile s-au mai schimbat. Acum sunt într-o perioadă în care îmi doresc mai multă veselie. Mă gândesc că, dacă în autobuz cineva care a plecat de la teatru are generozitatea să ofere și altcuiva un zâmbet doar pentru că se simte bine, e un mare câștig. E atât de multă nevoie în țara asta de zâmbete… Dar n-o să aleg niciodată. Vreau să îmi fac meseria cât se poate de complet.

Frumusețea ți-a folosit în carieră? Nu ai fost tentată să exploatezi acest avantaj făcând modelling?

Frumusețea e un atu care folosește oricui, devine o problemă atunci când te folosești de ea și atunci își pierde cu totul farmecul. Cât despre modelling, nu m-a interesat niciodată, tocmai pentru că în viață m-am folosit întotdeauna de alte calități, pentru care am muncit și pe care le-am cultivat. 

Școala, instruirea, educația ți-au folosit în devenirea ta, ca actor?

Absolut. Și doar cu ajutorul lor. Pe lângă asta, aș adăuga, poate, și experiența de viață. Cred că un pic din orice te ajută. Iar la baza tuturor stă curiozitatea.

Care a fost cea mai frumoasă întâlnire pe care ai avut-o în teatru? Mentorii, profesorii au contribuit cu ceva la dezvoltarea ta?

Nu vreau să fac clasamente, pentru că nu cred în ele absolut deloc. Mă pot lăuda însă cu faptul că toate întâlnirile de până acum au fost minunate și am învățat enorm din tot și din toate. Trebuie să spun că pentru mine școala a însemnat Gelu Colceag. Deși l-am avut profesor doar la master, am învățat în doi ani cât în toți anii de facultate până atunci. Frumusețea e că acum îmi este și director. Pentru mine, școala continuă.

Ești soție și mămică. Între repetiții, spectacole, turnee și filmări, cum îți organizezi timpul pentru lumea ta de acasă?

Iau fiecare zi pe rând și rezolv punctual ce am de rezolvat. Nu mai există luxul de a-mi face planuri cu două săptămâni înainte, a ajuns să mi se pară chiar comic să promit că voi ajunge într-un loc sau altul, la un eveniment sau o premieră de film. Priorități, priorități, priorități. Dar, atunci când Gloria va crește, știu că vom merge împreună peste tot!

Și cum e acasă la tine dimineața?

La noi dimineața e cel mai frumos haos din lume. Câinii vor afară, Gloria vrea în brațe, eu vreau cafea, Eugen vrea să își savureze tabieturile. Reușim să ne organizăm și să ne bucurăm fiecare oferindu-i celuilalt ce își dorește. Asta e partea cea mai frumoasă.

Ai flori, cățel, pisici? 

Flori multe, căței destui (apar suflete la tot pasul pe care aș vrea să le pot ajuta, dar nu mai e fizic loc). E plin de viață. 

Mergi deja cu Gloria la cumpărături?

Mergeam. Acum e o aventură pe care o mai ocolesc ușor-ușor, pentru că rafturile sunt foarte interesante în momentul ăsta. Dar se apropie momentul în care voi fi eu dusă la cumpărături. Sunt sigură. 

Îți planifici vacanțele din timp? Cum e momentul bagajelor, înaintea plecării? 

Vacanțele le planific, da. Momentan. Sunt adepta vacanțelor sub impulsul fugitului de acasă. Și aș vrea la momentul corect să îi pot insufla și Gloriei, poate, plăcerea de a evada în natură. Pentru că vacanțele pentru mine înseamnă fuga de orașe în natură, mare, munte, pădure, nu contează.

Ochii tăi au nuanța Mării Egee. Ce legătură ai cu Grecia?

Familia din partea tatălui vine din regiunea Kavala a Greciei. Am puțin sânge de grecoaică, cu care mă mândresc și care mă face să iubesc aerul Greciei enorm de mult.

Ai și tu plăceri nevinovate cum sunt hainele, ciocolata și accesoriile?

Plăcerile mele vinovate sunt mașinile, motocicleta (din ce in ce mai rar), bicicletele și pantofii. Ciocolata nu îmi place, accesorii nu folosesc, iar hainele sunt doar haine.

Ce te bucură, ce te face fericită și cum se vede asta pe scenă?

Pe mine mă bucură viața asta. Mi se pare un dar, chiar dacă vine și cu rele sau cu grele la pachet. Și chiar dacă în momentele dificile e greu să vezi lumina, vorba aia cu „soarele e întotdeauna deasupra norilor“ e adevărată. Și mă bucur de tot, având conștiința faptului că, la un moment dat, nu se știe când, totul se oprește. Amenințarea asta care atârnă deasupra capului mă face să profit de tot ce înseamnă viața. Nu știu dacă asta se vede sau nu pe scenă, nu îmi pun astfel problema.

 

Citește și:

Analia Selis – Tangoul este muzica ce mă reprezintă

Delia, desemnată „Vedeta anului”

Ioana Mărcoiu: Decizia de a deveni actriță a fost de la Dumnezeu

Material apărut în ediția de iulie 2019 a revistei Femeia.

Text: Ivana Iancu

Foto: Radu Vintilescu

Comments

comments

Leave a Reply